Craiova e victima preferată ale FCSB-ului de ani de zile. Ne bat pe unde ne prind. Ghencea, Severin, Extensiv, Arena Naţională, Piteşti, vechiul “Ion Oblemenco”, noul “Ion Oblemenco”, oriunde. Şi pe Marte dacă jucăm, probabil că n-avem nicio şansă. Mângâiem cele două victorii pe care le avem cu ei de parcă am fi aur găsit din întâmplare. Totuşi, ce s-a întâmplat în repriza a doua a meciului din urmă nu cred că am mai văzut de când a revenit echipa în Liga I. Probabil numai la acel 0-5 de la Giurgiu, din 2014, a fost pusă Craiova în inferioritate în asemenea hal, ori la Leipzig, deşi acolo măcar a marcat. Iar pe vremea aceea nu era liderul campionatului.
Iar cu FCSB, chiar dacă au fost destule umilinţe, nici la acel 2-5 de la Severin, cu Mangia, nici la acel 0-3 la Bucureşti, cu Mulţescu şi nici chiar la acel 1-4 cu Papură, la începutul pandemiei parcă n-a fost atât de rău. Repriza a doua a derby-ului a fost umilinţă totală pentru Craiova şi fanii săi, am văzut o echipă debusolată total, răvăşită, nici de sparring-partner n-a avut faţă. FCSB, care pierduse cu câteva zile înainte în Gruia, a defilat nestingherită pe “Ion Oblemenco”, s-a distrat cu bieţii jucători ai lui Papură, iar antrenorul ar fi putut probabil numai să arunce prosopul.
Până la 0-1, Craiova a avut ocaziile. Mamut şi Cicâldău l-au testat pe Vlad, dar neconvingător. Tot Cicâldău a trimis cu capul, peste poartă, la o centrare ideală a lui Vlădoiu. Până aici a jucat Craiova. Sau puţin mai mult, până a luat gol. Apoi, debandadă totală, criză nestăvilită nici de intrarea la vestiare.
La deschiderea scorului, Coman a avut spaţiu şi timp să-i vâre mingea lui Man, care a plecat de lângă Bancu şi i-a dat la prima bară lui Pigliacelli. I-am reproşat italianului, dar nu ştiam că o să evite un dezastru, după pauză. În repriza a doua a fost măcel. E clar că dacă oferi spaţii unei echipe precum FCSB te sinucizi, iar Craiova s-a expus extrem de uşor şi de nesăbuit. Nu a încasat de la rivală nici un sfert din cât ar fi putut. Man s-a distrat, nişte jaloane l-ar fi încurcat mai mult, Moruţan a dansat pe lângă Bancu până i s-a aplecat căpitanului Craiovei, Olaru şi Tănase au intervenit decât când era cazul, iar lui Coman i s-a făcut milă de olteni, fiindcă a ratat de parcă avea “sub 2,5 goluri” la pariuri. Dar umilinţa a fost totală. Am dat senzaţia că puteam primi gol la fiecare acţiune, am fost sac de box.
Pentru statistică, ar fi de menţionat şi ocazia lui Mamut din repriza a doua, dar printre atâtea şanse de gol ale oaspeţilor parcă ţi-e jenă să pretinzi că ai fi putut relansa partida. OK, FCSB are forţă ofensivă, dar când vezi că au jucat cu Ovidiu Popescu stoper şi că l-au băgat şi pe Briceag, atunci e grav că nu le-ai dat măcar o “boabă”.
Mai e un meci, la CFR, dar şi dacă vii cu toate punctele din Gruia nu speli ruşinea trăită cu FCSB. Se spune şi că poţi câştiga titluri învingând echipele mici, dar când treci prin astfel de umilinţe şi îţi mai aduci aminte şi ce s-a întâmplat cu Tbilisi, îţi vine să-l laşi naibii de titlu, că nu-l meriţi sub nicio formă!
Universitatea Craiova – FCSB 0-2
A marcat: Man 39, 55.
Universitatea Craiova: Pigliacelli 5 – Vlădoiu 4, Bălaşa 2, M. Constantin 1, Bancu 1 – Nistor 3, Bic 2 (Screciu ’78) 2, Cicâldău 4 (Căpăţână ’78) 1 – Baiaram 1 (Ivan ’30) 0 (zero), Mamut 3, Ofosu 4 (Bărbuţ ’70) 1. Antrenor: Corneliu Papură
FCSB: A. Vlad – V. Creţu, I. Cristea, Ov. Popescu, Panţîru (Briceag ’46)- Moruţan, G. Simion (Perianu ’64), Olaru – D. Man, Fl. Tănase (Buziuc ’82), Fl. Coman (O. Popescu ’82). Antrenor: Anton Petrea
Arbitru: Ovidiu Haţegan 6.
