Un comunicat sec de presă: Victor – Viorel Ponta, candidat la funcţia de prim-ministru

De ieri, de la prânz (ora 12.00) avem o certitudine: preşedintele României Traian Băsescu a semnat Decretul nr.890/17 decembrie a.c. pentru desemnarea lui Victor – Viorel Ponta, în calitatea de candidat la funcţia de prim-ministru, pentru a cere votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi listei noului guvern. Am putea spune, într-un fel, că preşedintele României, Traian Băsescu, a respectat rezultatul votului popular, de la 9 decembrie a.c., dar şi propunerea concretă a USL pentru funcţia de premier. Am mai putea spune, în aceeaşi logică, dincolo de orice alte ingrediente, că procedurile democratice post-electorale s-au respectat. Chiar dacă politicienuii neamului, aciuiţi pe la vârful partidelor din USL, au mai discutat informal, ferit şi neferit, noaptea, punând la cale binele ţării, peste capul lui Sebastian Lăzăroiu, care n-a crezut vreodată că se va ajunge la acest deznodământ, şi asta ne-a tot ventilat. De ce a fost nevoie atunci de tot acest tapaj, drept preambul, cu declaraţii belicoase din partea preşedintelui Traian Băsecu („Da, dar nu trebuie să înghiţi porci. O broscuţă mai înghiţi, dar nu trebuie să înghiţi porci”), dar şi inducerea sentimentului că a fost nevoie „de aprobări din exterior”, nu am înţeles. Oricum, enigmatică rămâne… şezătoarea de taină. Care a avut tâlcul ei. USL primise de la electorat binecuvântarea pentru Victor Ponta prim-ministru. N-a fost votat ca premier, este adevărat, dar era co-preşedinte USL, liderul PSD, principalul partid al alianţei, şi premier în exerciţiu. În orice cheie ar fi fost citită Constituţia României, calitatea de candidat la funcţia de prim-ministru al guvernului nu putea fi atribuită decât lui Victor Ponta, oferta USL, şi singurul capabil să aibă de partea sa o majoritate parlamentară indiscutabilă. Expresia unui vot popular năucitor, care mai înseamnă şi pericolul imens instalat chiar în pragul uşilor pe care cei doi co-preşedinţi le deschid în fiecare dimineaţă, când pleacă pe unde au treburi. Semnele de îngrijorare nu lipsesc. Dar nu lipsesc nici cele de posibilă stabilitate. Nu există nici o certitudine că USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu se vor dovedi mai breji decât PDL, domnii Emil Boc, Vasile Blaga şi alţii. Există însă o năzuinţă, care ne alimentează lăuntric. Dar toată încărcătura psihică a zilei de ieri păleşte, de bună seamă, în faţa candidei mărturisiri a lui Mihai Răzvan Ungureanu, la Realitatea TV, că formaţiunea politică pe care o reprezintă nu are încredere în Victor Ponta. Pe cine reprezintă MRU nu ştim, şi nici nu interesează, dar în schimb ştim altceva: că a candidat, undeva pe la Arad, sub sigla ARD, şi inconfundabilul semn „ciuciu”, propus pe Scena Operei din Bucureşti, cu destul rafinament, de intelectualul Traian Răzvan Ungureanu. Bilanţul electoral al ARD, ne-o spune şi Dorin Tudoran, a fost pe măsura siglei propuse şi a semnului electoral amintit.