Partidul lui Giorgia Meloni, Fratelli d’Italia, a făcut din imigraţie o temă de campanie. Asta se ştie. În opinia multora, premierul Meloni încearcă acum să discrediteze judecătorii, după ce ar fi încercat acelaşi lucru cu mass-media. Fireşte că se exagerează. Atacurile ei, nu lipsite de temei, o poziţionează alături de premierul maghiar Viktor Orban. Şi asta după ce liderul celui mai de dreapta guvern al Romei, de la Benito Musollini, a câştigat credibilitate internaţională, cu o retorică moderată şi un sprijin declarat, consecvent, pentru Ucraina, în războiul împotriva Rusiei. Recent, un Tribunal din Roma a ordonat că 7 solicitanţi de azil veniţi din Egipt şi Bangladesh, deţinuţi într-un centru de migraţie din Albania, să fie aduşi în Italia, contestând astfel –pentru a doua oară- un acord emblematic convenit de Meloni cu Tirana, de a prelua migranţii fără acte (până la 36.000 persoane pe an). Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen fusese un susţinător al acordului dintre Roma şi Tirana şi considerase crearea centrelor de procesare şi de detenţie pentru solicitanţii de azil din afara UE ca model. Pe 18 octombrie a.c. instanţa din Roma decisese împotriva reţinerii altor migranţi din aceleaşi ţări menţionate, decizie pe care premierul italian a considerat-o „prejudiciabilă”. Într-o ţară în care majoritatea oamenilor nu au încredere în justiţie, retorica dură a lui Meloni s-ar putea dovedi o strategie politică vicleană, în pofida unei avalanşe de critici din partea unor instituţii italiene. Mai trebuie spus că toate amenajările speciale din Albania, convenite cu premierul Edi Rama, au fost suportate de guvernul Giorgia Meloni, cifrându-se la aproape un miliard de euro. În urma obiecţiilor premierului italian procurorul adjunct al Curţii de Casaţie, prima instanţă a Italiei, Marco Patarnello, a trimis un e-mail colegilor din justiţie, în care a invocat atacuri „drept periculoase” şi a cerut unitate. Părţi din respectivul e-mail au fost publicate de cotidianul Il Tempo şi postate de Meloni pe reţeaua de socializare. În opinia magistraturii aceasta este o viziune periculoasă a relaţiilor dintre instituţii şi dacă Meloni îşi imaginează o justiţie care colaborează cu guvernul, înseamnă că ea doreşte o justiţie care nu mai este autonomă şi independentă, ci o justiţie care deserveşte obiectivele pe care guvernul şi le propune. Un raport despre rasism şi intoleranţă al Comisiei Europene, organism de top al drepturilor omului, publicat pe 22 octombrie a.c. a avertizat împotriva „criticilor excesive la adresa judecătorilor individuali, care se ocupă de cazuri de migraţie” despre care se spune că „le este pusă independenţa în pericol”. Meloni ştie că justiţia este una dintre cele mai puţin populare instituţii din ţară. Să revenim: primatul dreptului UE este piatra de temelie pe care se sprijină comunitatea instanţelor naţionale, a spus secretarul general al Asociaţiei Naţionale a Magistraturii, Salvatore Casciaro, apărând judecătorii. Problema a atras atenţia miliardarului american Elon Musk, un susţinător al lui Meloni şi bineînţeles al preşedintelui Donald Trump. „Aceşti judecători trebuie să plece acasă”, a scris Musk pe X. Şi imediat preşedintele Senatului, Ignazio La Russa, membru al Fratelli d’Italia, i-a dat dreptate. În schimb preşedintele Italiei, Sergio Mattarella l-a mustrat pe Musk. CJUE ar putea decide în această problemă controversată. Matteo Salvini, judecat pentru ţinerea ca ostatici a unor migranţi, pe o navă în 2019, i-a numit pe judecătorii de imigraţie „comunişti şi anti-italieni”. Unul dintre judecători ar fi cerut protecţie după ameninţările cu moartea.
