Ungaria şi Polonia au blocat luni, 16 noiembrie a.c., adoptarea bugetului UE şi al planului de relansare economică, prevăzut pentru a face faţă crizei de Covid-19, în cursul unei reuniuni a reprezentanţilor „celor 27”, potrivit unor surse europene. Budapesta şi Varşovia au folosit dreptul de veto pentru a se opune punerii în aplicare a acordului provizoriu, de la nivelul Parlamentului European, ce condiţionează acordarea de fonduri europene de respectarea statului de drept. „Aşa cum premierul Viktor Orban prevenise, că nu vom putea susţine proiectul în forma actuală, legând criteriul de stat de drept de deciziile bugetare, fiindcă este contrar concluziilor summit-ului din iulie a.c., ne-am conformat”, a menţionat pe Twitter, purtătorul de cuvânt al guvernului maghiar, Zoltan Kovacs. La rândul său, Manfred Weber, liderul grupului PPE, cel mai numeros din PE, pe Twitter a spus că statul de drept nu vizează o ţară din Est sau Vest, este neutru şi se aplică tuturor ţărilor membre. A priva Europa întreagă de finaţare, în plină criză, este „iresponsabil”. Anterior, Viktor Orban şi Mateusz Morawiecki, aflaţi în colimatorul Bruxelles-ului, mustraţi în mai multe rânduri pentru anumite decizii controversate luate, acuzaţi de săparea statului de drept, remiseseră o scrisoare liderilor UE, pentru a-şi exprima dezaprobarea, ameninţând cu un veto bugetar la planul de relansare, a cărei adoptare reclamă unanimitate. „Criteriul statului de drept nu este decât un pretext, un termen frumos, care sună bine la urechi, dar este vorba de o aservire instituţională, politică, o limitare radicală a suveranităţii”, a denunţat, luni, ministrul polonez al Justiţiei, Zbigniew Ziobro, care aparţine aripii dure a guvernului de la Varşovia. La noi, cum ne reamintim, europarlamentarul Dacian Cioloş, liderul grupului Renew Europe, ţopăia de fericire, elogiind decizia votată privind condiţionalitatea fondurilor europene de… respectarea statului de drept. Situaţia s-a complicat. „Nu Ungaria face şantaj şi pune presiune pe Bruxelles, ci invers”, a estimat ministrul ungar al Justiţiei, Judit Varga, pe Facebook. Ambasadorii „celor 27” reuniţi luni după-amiază la Bruxelles s-au pronunţat pe două chestiuni, pentru care era cerută unanimitate: aprobarea bugetului plurianual şi o decizie ce autoriza UE să augmenteze resursele pentru a finanţa planul de relansare. Pe decizia din urmă ambasadorii UE n-au realizat unanimitatea necesară din cauza rezervelor exprimate de două state membre, a menţionat, pe Twitter, Sebastian Fischer, purtătorul de cuvânt al preşedenţiei germane la UE. Un blocaj deschis, pe motivul legării vărsămintelor de fonduri europene de respectarea valorilor democratice, ar deschide o gravă criză politică. Şefii de stat şi de guvern s-au pus de acord, după patru zile şi patru nopţi, în cadrul unui summit european maraton pe un plan de relansare, pentru a face faţă crizei provocate de Covid, în valoare de 750 miliarde euro, adaos la cadrul financiar plurianual (2021-2027) de peste 1000 de miliarde euro. Căutarea unei soluţii era aşteptată în cadrul unei reuniuni a miniştrilor afacerilor de Externe, de ieri, cu doar două zile înaintea unui summit oficial, consacrat luptei contra pandemiei. S-au dus negocieri crunte, menţiona recent europarlamentarul PSD, Carmen Avram, pentru DC News, accentuând că nu toate statele europene au susţinut acordul, Polonia şi Ungaria fiind totalmente împotriva condiţionalităţii. Această prevedere ar trebui să existe în tratatele europene şi nu există. Mai multe nedumeriri. Prima: cum este posibil să îi refuzi unei ţări finanţarea europeană în condiţiile în care ea participă la bugetul UE? A doua problemă: cine evaluează nerespectarea statului de drept? La Bruxelles există destule persoane care fac jocuri pentru a se răzbuna pe liderii politici din ţările lor dintr-o formaţiune sau alta rivală. Şi în fine, a treia obiecţie: cât de obiective sunt rapoartele de la Bruxelles?. Legislaţia eruopeană prevede că bugetul UE stabilit prin negocieri politice nu poate trece decât prin votul unanim al statelor membre. Momentan, rapoartele MCV se mai aplică doar României şi Bulgariei, potenţând nişte prejudecăţi istorice în privinţa ţărilor est-europene, considerate ca periferice în Europa. Există poate şi părţi bune în monitorizarea pe care vrea să o instituie, pe viitor, Bruxelles-ul, la nivelul tuturor statelor europene. Rămâne de văzut dacă oficialii europeni vor gândi mecanisme echitabile şi corecte prin care toate ţările UE să fie evaluate cu aceeaşi unitate de măsură, şi dacă vor convinge ţările din grupul de la Vişegrad de buna lor credinţă.
