Greu încercaţi de viaţă, pacienţii cu cancer se luptă în fiecare zi pentru supravieţuire cu boala care îi macină, dar şi cu sărăcia în care sunt lăsaţi să se zbată. Statul român nu le oferă decât o retribuţie lunară de 250 de lei, în condiţiile în care mulţi dintre ei nu-şi mai pot câştiga singuri existenţa din cauza bolii. Cheltuielile sunt însă uriaşe. Din buzunarul propriu, aceştia trebuie să-şi suporte medicaţia pe care o urmează acasă, transportul lunar la spital, dar şi analizele medicale. Din cauza problemelor financiare, mulţi dintre ei nu-şi pot respecta programările la medic şi nu se pot alimenta corespunzător.
La fiecare început de săptămână, medicii din Secţia de Oncologie de la Spitalul Judeţean numără cu patru-cinci pacienţi mai puţin. Nu pentru că s-ar fi vindecat, ci pentru că oamenii nu au bani să-şi plătească nici măcar transportul până la Craiova, fie că vin din comunele doljene sau din judeţele limitrofe. Nu este însă singurul neajuns sesizat de cadrele medicale. Bolnavii nu au bani nici să mănânce aşa cum ar trebui, deşi curele de chimioterapie impun mese hiperproteice. Cu toate acestea, autorităţile statului au calculat că un bolnav poate să supravieţuiască şi cu 250 de lei, retribuţie acordată pe baza unui certificat de handicap. Cine nu are şi câţiva ani lucraţi, necesari pentru pensionare, rămâne doar cu acest venit derizoriu. Nu de fiecare dată însă, pentru că există şi destul de multe cazuri care nu au primit nici măcar acest ajutor.
„Bolnavul de cancer are multe obstacole de depăşit. Este destul de stresat de boală şi orice piedică îi pune societatea, aşa cum ar fi faptul că nu i se asigură bani de transport, bani de întreţinere minim obligatorie suportării tratamentului. Lunar contribuim şi noi, cadrele medicale, fiecare în funcţie de cât poate pentru a asigura medicamente şi materialele sanitare necesare pe secţie. Practic, facem chetă la care participă până şi infirmierele care au venituri destul de mici”, a declarat prof. univ. dr. Florinel Bădulescu, şeful Clinicii de Oncologie de la Spitalul Judeţean din Craiova.
Pensie de doar 113 lei pe lună
Mulţi dintre bolnavii oncologici trăiesc astfel la limită. Pare incredibil, însă pensia de 250 de lei nu este cel mai mic venit al unui pacient cu astfel de probleme. Un doljean din comuna Rast trebuie să descurce cu doar 113 lei pe lună, venit care ar pune în dificultate şi un om sănătos. Vine la Craiova doar atunci când îşi permite biletul de călătorie cu microbuzul, deşi ar trebui să ajungă la tratament de două ori pe lună. Cu toate acestea, nu a încetat să se agaţe de o şansă.
„Din cauza lipsei banilor, bolnavii nu pot respecta întotdeauna programarea la tratamente. Oncologia înseamnă însă matematică. Sunt date fixe în care trebuie să se prezinte la medic. Mi-e ciudă că se depun atâtea eforturi în cadrul secţiei să dispunem de medicamente, dar pacienţii nu pot să ajungă pentru că nu au bani de transport. E frustrant, dar asta este realitatea. Cei mai mulţi pacienţi care ajung la noi au pensii sub 1.000 de lei. Bolnavii aceştia trebuie să mănânce bine, pentru că altfel cad din picioare. Tratamentul este foarte agresiv. Cu cât este mai echilibrat organismul, cu atât răspunde şi mai bine la tratament. Din păcate, din lipsa banilor nu îşi pot permite nici să mănânce bine”, a adăugat şeful Clinicii de Oncologie de la Spitalul Judeţean din Craiova.
„Murim cu zile, ce să facem!?”
În schimb, cu cât diagnosticul este mai avansat, cu atât tratamentul este mai scump. El începe de 500 de lei pe lună şi poate să ajungă până la 7.000 de euro. În cadrul Cinicii de Oncologie de la Spitalul Judeţean din Craiova, aproximativ 80% primesc tratament de 400-500 de lei pe lună. Şi unii îl iau 10 ani. Potrivit medicilor, în timpul tratamentului o condiţie esenţială este aceea ca pacienţii să urmeze cu stricteţe curele de medicaţie, adică mulţi dintre ei nu mai pot să muncească. Şi pentru că banii sunt puţini, mai apelează şi la împrumuturi.
„Sunt buni şi două milioane şi jumătate de lei vechi, pentru că ni-i dă statul, numai că noi, spre exemplu, nu primim aşa ceva. Omul se mulţumeşte şi cu atât. Eu am pensie şase milioane şi îi dau pe medicamente. Murim cu zile, ce să facem!? Domn profesor şi-a dat tot interesul sa ne ajute. Am fost operată la Cluj, după aia am venit la Târgu Jiu şi acum am ajuns aici pentru raze. Am cheltuit bani pe medicamente mai mult decât la operaţie. M-am împrumutat, am cerut colo un milion, colo un milion. Asta e… Trebuie să vin din două în două săptămâni. Dacă ar putea să ne mai deconteze şi din aceşti bani de transport măcar jumătate ar fi ceva. Analizele se plătesc. Din pensie nu ne mai rămâne nimic, de multe ori suntem nevoiţi să facem rost şi de prin alte părţi. Noi, cum suntem bolnavi, trebuie să mâncăm bine, dar de multe ori pur şi simplu nu avem bani să cumpărăm ce trebuie. Te duci în magazin, te uiţi, înghiţi în sec şi… pleci. Pensiile sunt foarte mici. După 32 de ani de serviciu eu am 600 de lei. De asta zic sunt buni şi două milioane decât deloc”, a mărturisit una dintre paciente.
O altă femeie internată pe aceeaşi secţie îşi spune printre lacrimi povestea. Banii cheltuiţi până acum sunt echivalentul a trei pensii. S-a împrumutat pentru că speră să se vindece, însă trebuie să plătească transportul dintr-o comună a judeţului Olt şi până la Craiova, care ajunge la 40 de lei, trebuie să-şi cumpere medicamente şi trebuie să achite contravaloarea analizelor. Totul cu doar 380 de lei pe lună, cât are pensia.
Drama pacienţilor, ignorată de stat
Secţia de Oncologie a Spitalului Judeţean din Craiova pare, prin poveştile rostite chiar de pacienţi, o lume aparte. Şansa de a beneficia la timp de un medicament şi de tratament corespunzător poate face de multe ori diferenţa. Bolnavii se confruntă nu numai cu sărăcia din propriul buzunar, ci şi cu un sistem sanitar secătuit de resurse. Din cauza lipsei banilor, o femeie din Craiova a fost condamnată la suferinţă în loc să se vindece. Din 2008 trăieşte drama unui diagnostic dur.
„Mentalitatea este că această boală este incurabilă. Ceea ce este greşit. Dacă s-ar trata ca în occident, dacă s-ar pune bazele mai mult pe această Oncologie, pe formarea de specialişti, pe achiziţionarea de aparatură mai performantă ar fi altfel. Dar nu se alocă fonduri din Ministerul Sănătăţii. Sănătatea este pe ultimul loc în ţară. La fel ca şi profesorii. Şi profesorii, şi medicii îşi dau tot interesul să salveze o viaţă. Vă spun cazul meu. Am fost operată în 2008 la sân, gradul I, fază incipientă, la Spitalul Filantropia. Am avut însă receptori negativi, nu pozitivi. Trebuia ca imediat după operaţie să primesc un anumit tratament. Nu s-a întâmplat, pentru că la CAS nu au fost bani, şi, după un an jumătate, lovitură de graţie: apar metastaze la ficat, hepatice şi metastaze osoase. După acest episod am primit mai multe medicamente. S-a întâmplat ca în vara acestui an Casa de Sănătate să nu mai dea acel tratament, deşi evoluţia era spectaculoasă. Nu mai aveam la tomograf nimic, nici la ficat nu mai apăreau tumori. M-au lăsat fără medicamente două luni şi au început din nou să reapară problemele. Trebuia să continui tratamentul, însă s-a ales praful. Toată lupta mea şi a doctorilor s-a dus. Asta înseamnă statul român”, a povestit Florentina V., pacientă a Clinicii de Oncologie din Craiova.
Poveştile dramatice sunt tot mai prezente în viaţa de zi cu zi. Din păcate, sunt mai mereu spuse de pe patul de spital, atunci când bolnavii nu se mai pot ajuta singuri. Aşteaptă un sprijin din partea statului, oftează şi trebuie să se mulţumească cu 250 de lei sau chiar mai puţin.
CARMEN RUSAN şi RADU ILICEANU