La vârsta de 88 de ani, celebrul actor francez, mult îndrăgit, Alain Delon, a murit. A fost pregătit pentru asta. Frumuseţea sa de înger rău şi prezenţa felină au revoluţionat cinematograful prin filmele lui Clement Melville şi Visconti. De-a lungul carierei a fost comparat cu alter-ego-ul său, Jean Paul Belmondo. S-au înfruntat în Borselino (1970) şi s-au reîntâlnit în Une Chance sur Deux (1998). De mai multe luni, familia lui Delon era în conflict, după ce Anthony, fiul cel mare, a acuzat-o pe sora sa, Anouchka, că i-a ascuns starea de sănătate a tatălui său. A filmat în mari capodopere şi hituri populare: Roco şi fraţii săi, Ghepardul (Luchino Visconti), Eclipsa (Michelangelo Antonioni), Samuraiul, Un Poliţist, Cercul Roşu (Jean Pierre Melville), Borsalino (Jacques Deray). Sfinx solitar, chinuit şi controversat, actorul francez a fost un mit al cinematografiei prin frumuseţea şi magnetismul său, ce au fascinat cei mai mari regizori, fără ca acest lucru să fie suficient pentru a-şi potoli orgoliul. Umbră şi lumină este această dualitate pe care actorul a întruchipat-o de-a lungul vieţii. A fost o persoană care n-a căutat să fie iubită şi care îşi exprima amărăciunea şi mizantropia. În pofida a 100 de filme, multe legendare, a câştigat doar un Cezar (1985) şi a primit un Palme d’Or onorific la Cannes (2019). Iubitor de artă, colecţionar de arme, admirator al generalului De Gaule. În 1968, fostul său confident, Stevan Markovic, a fost găsit mort într-o pădure şi povestea s-a transformat într-o afacere de stat. Dintre femeile care s-au aflat în anturajul său: Romy Schneider, Nathalie Delon, singura căsătorie, mama fiului său Antony, Mireille Darc, Rosali Van Breemen, mama lui Anouchka şi Alain Fabien. Nu putea suporta excesele societale şi morale şi trăia într-o bună înţelegere cu câinii săi. S-a opus imigrării necontrolate şi s-a poziţionat de partea Ucrainei în războiul cunoscut.
