Colegiul Tehnic de Arte şi Meserii „Constantin Brâncuşi” – între un trecut glorios şi un viitor plin de speranţe

0
619

Craiova beneficiază, chiar dacă poate nu ştie, de un adevărat izvor de istorie, de un prezent bun şi de un viitor plin de speranţe. Poate fi una dintre „ cărţile câştigătoare” pentru „Craiova – Capitală Culturală Europeană 2021”. Se află la mai puţin de o sută de metri de „Km 0” al Craiovei. Se numeşte Colegiul Tehnic de Arte şi Meserii „Constantin Brâncuşi” Craiova şi nu ar mai avea prea multe de spus, numai dacă îi amintim numele marelui sculptor.

O curte largă, cu mai multe imobile în interior, un post de pază, în care cei aflaţi în timpul serviciului te întreabă unde vrei să mergi, dacă încerci să intri în incintă – decorul unei şcoli, printre primele din România – care poartă numele marelui Constantin Brâncuşi. Este vacanţă şi liniştea a pus stăpânire pe tot ceea ce ţine de această unitate de învăţământ. Dartrecutul vorbeşte. Imediat după ce intri în curtea colegiului, pe partea stângă, sunt câţiva stâlpi din lemn: sunt cei care au mai rămas din vechea casă, de la Hobiţa, a lui Brâncuşi. Lângă ei, „Piatra de hotar”, executată de sculptorul Ilie Berindei, în anii 1970, pe care şi-a pus semnătura în urmă cu un an, după revenirea sa în România, o copie după opera lui Constantin Brâncuşi. Este vorba de o lucrare a marelui sculptor, realizată în 1940, originalul fiind la Paris, în semn de protest faţă de răpirea Basarabiei. De aici încolo, începe istoria…

O istorie bogată

Prof.  Laurenţiu Puicin, la „bază” dascăl de istorie, se arată un adevărat ghid. „Avem un trecut în spate, care nu poate fi ignorat. Această şcoală a fost înfiinţată la 1 septembrie 1871. La început erau 16 elevi, care deprindeau primele abilităţi în cioplirea lemnului şi modelarea fierului. În numai trei ani, s-a ajuns la un număr de 117 elevi. Admiterea în şcoală era foarte drastică, uniforma elevilor era aproape cazonă, însemnele militare fiind vizibile. Era o disciplină de fier, directorul locuind chiar în incintă. Profesorii şi elevii acestei instituţii s-au aflat în primele rânduri ale momentelor importante ale istoriei României. La Războiul de Independenţă, din 1877, pontoanele necesare trecerii Dunării au fost realizate cu contribuţia elevilor şi cadrelor de la această şcoală. Aici au învăţat foarte mulţi tineri, care, apoi, au devenit nume ale artei româneşti: Eraclie Hagiescu, George Cireşescu, Giorgio Vasilescu, Constantin Bălăcescu, Anghel Chiciu, Alexandru Cojocaru, acesta din urmă concepând uşile şi candelabrul de la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru”. La numai doi ani de la înfiinţare, s-a obţinut un mare premiu la Festivalul Internaţional de la Viena. Însă, cel mai mare elev al acestei instituţii rămâne Constantin Brâncuşi, care a studiat aici între 1894-1895. Semnele lăsate de el se află peste tot. A avut parte de acelaşi sistem de admitere, ca şi ceilalţi, mama sagirând, dacă se poate spune aşa, cu averea, că fiul va urma, până la final, această şcoală”, a precizat prof. Laurenţiu Puicin.

Regele Ferdinand şi-a lăsat amprenta

Istoria şi-a urmat cursul, iar, sub domnia Regelui Ferdinand I, instituţia a devenit Liceul Industrial de băieţi „Ferdinand I” şi au apărut alte specializări: lăcătuşerie, construcţii metalice, reparaţii automobile, turnătorie, feronerie şi tinichigerie. Aici, în anii 30 au fost confecţionate indicatoare pentru localităţile din Basarabia. Sub patronajul lui Ferdinand, au fost ridicate corpuri noi de clădire, astfel încât, privit de sus, ansamblul are forma FI. După reforma învăţământului din 1948, s-a numit, până în 1954, Şcoala Tehnică Metalurgică, iar, de atunci şi până în 1994, Liceul Industrial nr.9. În 1994 devine Grupul Şcolar de Arte şi Meserii „Constantin Brâncuşi”, iar din 1 septembrie 2000, Colegiul Tehnic de Arte şi Meserii „Constantin Brâncuşi”. Şi, de atunci, venim în prezent…

Un prezent care dă speranţe

La momentul actual, şcoala are 40 de clase, cu peste 1.000 de elevi. «Cred că ne putem lăuda cu unele rezultate. Pentru prima dată, după mai mulţi ani, în această vară, la examenul de admitere în liceu, media minimă a fost peste 5.De asemenea, în învăţământul profesional de trei ani avem toate locurile ocupate, rămânând disponibile câteva locuri la seral. La învăţământul liceal, avem mai multe specializări – turism, organizator de evenimente, gastronomie, administrativ (poştă – fiind singura instituţie în Dolj care şcolarizăm pe această specialitate), electromecanică. La profesională, de trei ani, avem mecanic-auto şi bucătar, la  cel de un an, destinat stagiului de pregătire practică, având prima specialitate. De asemenea, avem un procent de promovabilitate, după sesiunea din iulie, de peste 32% la Bacalaureat. Ne mândrim, fiindcă acesta este adevărul, cu rezultatele obţinute de elevii noştri de la design vestimentar, care participă la tot felul de expoziţii şi care au la dispoziţie tot ceea ce le trebuie, de la săli de clasă până la dotări tehnice. Nu putem trece cu vederea succesele obţinute la Olimpiada de Meşteşuguri tradiţionale, Gabriela Petronela Miri obţinând primul loc la concursul de la Horezu, la „ţesut în război vertical”. Şi nu vrem să ne oprim aici», a mai spus prof. Puicin.

Planuri de viitor

Laurenţiu Puicin

Viitorul se află şi el la loc de cinste. „Am vrea să reînfiinţăm clasele de design ambiental, să creştem şi, aşa cum e trendul din ultimii trei ani, nu este imposibil, procentul de promovabilitate la BAC undeva la 50%, dacă nu mai mult. Şi, dacă, s-ar putea, să obţinem locuri pentru specialităţile vocaţionale, fiindcă, să nu uităm, aici au învăţat Brâncuşi şi alţi elevi care au făcut istorie în arta românească. Şi, în plus, vreau să conservăm cât mai bine lucrările în aer liber aflate în curtea noastră”–Laurenţiu Puicin.

***

Colegiul Tehnic de Arte şi Meserii „Constantin Brâncuşi” este depozitarul unei adevărate „mine de aur” pentru cultura şi istoria naţionale. În câteva săli, special amenajate, fiinţează un muzeu, care, şi el, stă sub semnul lui Brâncuşi. Două rame executate de el, pe vremea când era elev, sunt prezente în muzeu, fiind expuse la inaugurarea Parcului „Nicolae Romanescu”, iar macheta casei sale părinteşti este, şi ea, la loc de cinste. Nu lipsesc lucrări ale celor pe care i-am amintit în articol, inclusiv machetele pontonului de la Dunăre, sau diverse unelte şi lucrări din acele timpuri încărcate de istorie. Pentru conservare muzeul are nevoie de fonduri, putând fi un punct important în efortul de a câştiga titlul de Capitală Culturală Europeană 2021.