Absenţa rezultatelor sau a unor politici economice?

După un prim trimestru oarecum promiţător prin creşterea economică înregistrată, cel de-al doilea trimestru n-a repetat performanţa mult jinduită, creşterea de 0,2% neconfirmând consolidarea economiei interne, după ieşirea din recesiune consemnată în trimestrul I. Pe de altă parte, ritmul creşterii economice din România este mai mic decât în aproape toate statele UE, cu excepţia Greciei şi Portugaliei. Practic, Guvernul Emil Boc se regăseşte în aceeaşi situaţie delicată de a nu prea şti ce trebuie făcut pentru decolarea economică perceptibilă nu doar statistic. În afara reducerii de bugetari, în continuare clamată. La întâlnirea cu investitorii chinezi, la Beijing, premierul Boc le-a vorbit timp de o oră despre disponibilizări, salarii tăiate, majorarea TVA-ului şi restul măsurilor de austeritate, până a adormit, la propriu, audienţa, potrivit imaginilor difuzate de Realitatea TV. Fireşte, nimeni nu-l bănuieşte pe Emil Boc de reale virtuţi teoretice, pe care s-ar putea rezema o benefică reformă economică. Deşi, după toate aparenţele, ar fi dispus să se identifice şi cu un asemenea rol. Ce a făcut până acum guvernul pe care îl conduce la solicitarea FMI şi Comisiei Europene sunt măsuri general valabile, „din reţetarul FMI”, dar nu politici economice. Acestea ar trebui să deschidă un orizont. Sigur, toate economiile europene, cu precădere cele din zona euro, au mari probleme şi nu se pot lăuda cu consistente creşteri economice după primele şase luni, dar niciunde măsurile de austeritate n-au fost atât de dure, la limita suportabilităţii. Opoziţia denunţă, cu destule argumente, politicile clientelare şi inegalităţile sociale, adâncite pe mandatul actualei puteri, aflată în an preelectoral. Admiţând chiar buna credinţă a premierului Boc, problema cea mare este că nu mai prezintă încredere prin ceea ce spune, iar a mai convinge pe cineva de justeţea măsurilor preconizate este, deja, o iluzie. Autosugestionându-se că nici alţi prim-miniştri din „grupul celor 27” n-au identificat soluţii miraculoase, Emil Boc a devenit captiv unui clişeu deloc agreabil. Şomajul, despre care spunea recent că se menţine sub plafonul mediu al celui înregistrat în UE, ar putea să explodeze în pragul iernii prin măsurile luate în Spania, de care nu sunt departe nici Italia şi nici Franţa. Probabilitatea intrării în contracţie a economiei româneşti este analizată, în ultima perioadă, prin prisma evoluţiilor din plan macro-bursier internaţional. Fiindcă economia României este dependentă de climatul macroeconomic extern, principalul partener economic fiind zona euro. Unde problemele de finanţe publice sunt de natură structurală, neputându-se identifica soluţii pe termen scurt. Într-un astfel de context, exporturile româneşti ar putea fi nefavorabil influenţate în viitorul apropiat. A spera că, în perioada imediată, cererea internă ar putea contrabalansa declinul exporturilor, este extrem de riscant. Înconjurat în guvern de mediocrităţi intelectuale, care strălucesc doar prin obedienţă, premierul Emil Boc se vede realmente vulnerabil, încât „chemarea investitorilor chinezi”, prin calde formulări, este mai mult decât sugestivă.