Liderii ţărilor UE nu au găsit un acord pentru poziţiile de top şi decizia este aşteptată acum la summit-ul din 27-28 iunie. În cadrul primului tur de scrutin Ursula von der Leyen a rămas favorită pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene. Giorgia Meloni s-a retras şi nu exclude să „evadeze” din ECR spre… Le Pen. Aşadar situaţia s-a înrăutăţit. Cea mai mare forţă politică din Parlamentul European, în urma votului din 6-9 iunie, Partidul Popular European (PPE) o susţine pe Ursula, dar solicitările sale s-au blocat când în discuţie au revenit funcţia de preşedinte al Consiliului European şi de şef al diplomaţiei europene. Social-democraţii, al doilea grup din PE cer preşedinţia Consiliului European, rezervată fostului premier portughez Antonio Costa. Postul de înalt reprezentant pentru afaceri externe, ocupat până acum de socialistul spaniol Josep Borell 77 ani ar putea reveni premierului estonian Kaja Kalas bine plasat. În fruntea PE, malteza Roberta Metsola (45 ani) din partea PPE mai speră la un mandat de 2 ani şi jumătate. Pentru a fi nominalizată Ursula von der Leyen trebuie să realizeze o majoritate calificată din cel puţin 15 ţări reprezentând 65% din populaţia europeană. Dacă este aleasă îi trebuie apoi o majoritate absolută de 361 de europarlamentari. În 2019 a avut doar 9 voturi avans.
Totuși,junalistul Patrick Lawrence ne explică de ce aceasyă cloacă de iresponsabili-UE- nu ajunge la…niciun acord”!
,, Parlamentul UE, pentru a înțelege câteva detalii de bază, este o parte din scaunul cu trei picioare din care este alcătuită uniunea: tehnocrații nealeși sunt la Bruxelles, bancherii centrali nealeși sunt la Frankfurt, iar legislatura aleasă este la Strasbourg. . Belgia, Germania și Franța: distribuirea puterii instituționale în acest fel este menită ca o etalare a unității pe care continentul a câștigat cu greu.
Problema aici, și motivul pentru care eu și mulți alții am coborât din autobuzul UE cu ani în urmă, este că parlamentarii de la Strasbourg sunt în esență neputincioși. Da, ați inspirat deputați europeni precum Claire Daly și colegul ei Mick Wallace, ambii irlandezi (și trebuie să îndrăgiți accentul cântător al lui Daly). Ei s-au folosit de camerele legislative de la Strasbourg pentru a articula poziții de principiu cu privire la Gaza, Ucraina și alte astfel de întrebări, dar nu s-a pus niciodată problema ca Parlamentul UE să aibă puterea de a legifera direcția uniunii. Între paranteze, Daly și Wallace au fost votați în afara mandatului la alegerile de săptămâna trecută.”
Până aici eu sunt lîmurit! Să vedem ce zice patrick mai departe:
,, …UE este așa cum a fost de mult timp – o instituție nedemocratică deasupra căreia stau ideologi neoliberali și bancheri centrali austerieni, tehnocrați care nu sunt interesați de procesul democratic sau de dorințele cetățenilor UE. Cititorii își pot aminti brutalitatea cu care Bruxelles-ul și Frankfurt i-au făcut pe atenieni să mănânce din coșurile de gunoi în urmă cu nouă ani pentru a proteja interesele investitorilor de obligațiuni care dețineau datorii suverane grecești. Aceasta a fost UE în acțiune, UE care a pervertit viziunea demnă a fondatorilor săi de după război.
Când ne uităm la sondajele organizate între 6 și 9 iunie pe tot continentul, trebuie să recunoaștem un anumit paradox. Eurodeputații aleși vor avea puțină putere, așa cum știu alegătorii europeni mai bine decât oricine, dar tocmai pentru a protesta împotriva corupției democrației europene acești alegători au dat o lovitură atât de puternică partidelor mainstream și tehnocraților de la Bruxelles de care sunt practic inseparabili.Câteva numere sunt în ordine. Ei măsoară o schimbare foarte considerabilă a sentimentului politic european față de partidele numite în mod obișnuit „extrema dreaptă” și diverse alte descriptive în această linie. Următoarele sunt rezultatele franceze și germane; modelul din alte părți din UE a urmat, în general, cel din ceea ce numim Europa de bază.”
Și ,hop, bomboana pe coliva UE a fost pusă în Italia, de macronul sau ursula Canadei, Justin Trudeau!
,, …S-ar putea ca statul canadian să nu aibă nimic de-a face cu alegerile UE, dar Justin Trudeau a spus ceva extrem de revelator despre gândirea mainstream (sau nu gândirea) la deschiderea summitului Grupului celor 7 din Italia, pe 13 iunie. „Am văzut în întreaga lume o creștere a forțe populiste de dreapta în aproape orice democrație”, a afirmat premierul canadian. „Este îngrijorător să vedem partidele politice alegând să instrumenteze furia, frica, diviziunea, anxietatea”.
Această expresie stupidă dincolo de credință merită luată în considerare. Nu numai că reflectă refuzul de bază al liderilor europeni în exercițiu de a se împăca cu eșecurile lor extinse de a-și servi cetățenii; este, de asemenea, o încapsulare clară a exact aceleiași dinamici politice din străinătate printre elitele liberale ale Americii. Europenii „R” Noi în această confruntare dintre cei care abuzează de puterea pe care o dețin și cei care îi detestă pentru asta.”
În încheiere Lawrence scrie: ,,..Nu văd încă prea multe despre scândurile de pe platforma menționată. Care va fi poziția cu privire la — cele mai mari evidente — Israel, Rusia (în privința asta este intrigantă prezența PCF), Ucraina, independența europeană, imigrație? Nu este încă clar. Dar încărcătura politică care derivă din alegerile UE și riscul lui Macron de alegeri anticipate sugerează că stânga dintr-o națiune europeană majoră vede o deschidere. În cel mai bun rezultat, pozițiile sănătoase cu privire la întrebările menționate recent vor veni din altă parte decât din partea dreaptă energizată a grădinii politice a Europei.”! EXTRASE DIN ARTICOLUL ,,Alegerile europene ca o oglindă”-
PATRICK LAWRENCE • 16 IUNIE 2024•Republicat din Scheerpost cu permisiunea autorului sau reprezentantului)
Sper din toată inima ca această cloacă să se destrame și România să-și găsească propria sa cale politică și economică!