Dominique Strauss-Kahn avea imunitate diplomatică în momentul arestării

Afacerea D.S.K. continuă să preocupe intens presa franceză. Mai nou a fost dezvăluit faptul că, potrivit unui document de şapte pagini, pus la dispoziţia avocaţilor lui Dominique Strauss-Kahn de biroul procurorului de Manhattan, a fost invocată imunitatea diplomatică, în momentul reţinerii sale, la 14 mai, pe aeroportul JFK din New York. Documentul redă transcriptul conversaţiei telefonice dintre D.S.K. şi angajatul Serviciului „Obiecte găsite” din cadrul hotelului Sofitel, în prezenţa unui poliţist, la 14 mai, ora locală 15,30. Este redată, de asemenea, discuţia avută cu poliţiştii în fazele ulterioare.

„Serviciul «Obiecte găsite»?” „Cine sunteţi dumneavoastră?” „Eu sunt Dominique Strauss-Kahn şi am fost clientul hotelului, unde am uitat telefonul”. „La ce cameră?” „2806” „Avem nevoie de zece minute pentru a căuta”, afirmă angajatul hotelului, dar există o problemă, dacă găsim telefonul dumneavoastră, cum vă putem apela?” „Eu vă dau alt număr”. 30 de minute mai târziu, potrivit documentului, angajatul hotelului Sofitel îl apelează pe D.S.K., în prezenţa poliţistului, pentru a-i spune că a găsit telefonul. D.S.K. va preciza că se află la aeroport şi este o problemă pentru a recupera obiectul, întrucât avionul decolează la ora 16,26. Angajatul Sofitel va răspunde: „Nici o problemă. Voi lua un taxi şi voi ajunge în 40 de minute”. La ora locală 16, impacientat, D.S.K. reapelează hotelul: „Eu vreau să vorbesc cu persoana care îmi aduce telefonul meu. Când va sosi? Eu sunt deja în avionul Air France, vă mulţumesc, rog să fiu sunat pe acest număr”. La ora 16,40, la poarta 4 a aeroportului JFK, poliţiştii Terry Ng şi Diwan Maharaj întreabă de D.S.K.. Cinci minute mai târziu, sergentul Raymond Dilena se prezintă: „Care este problema?” întreabă D.S.K. „Poliţia din New York doreşte să discute cu dumneavoastră despre un incident derulat în hotelul din oraş”. Conform transcriptului, D.S.K. nu are nimic de spus. La ora 17, într-o încăpere a aeroportului rezervată poliţiei, D.S.K. este invitat să golească buzunarele. Refuză apa, dar cere să utilizeze toaleta. După care este invitat să ia loc şi este încătuşat. „Este necesar?” întreabă el. „Da, este necesar” i se va răspunde. Atunci D.S.K. declară: „Eu am imunitate diplomatică”. Poliţia îi cere paşaportul, iar el răspunde: „Nu acesta este paşaportul, eu am un al doilea paşaport. Pot să vorbesc cu cineva de la Consulatul francez? Dar ce este aceasta?”. La ora 17,15, în drum spre Comisariatul Special din Harlem, preşedintele FMI cere să poată vorbi la telefon, pentru a anula prezenţa sa la o reuniune de a doua zi. Se plânge că, totuşi, cătuşele sunt prea strânse pe mâini. La ora 21, D.S.K. îi cere permisiunea lui Miguel Rivera, de la Unitatea Specială a Victimelor din Manhattan, să utilizeze telefonul portabil pentru a-l chema pe avocatul său, Bill Taylor. Două ore mai târziu, poliţistul Stiven Lane îi cere lui D.S.K. să vorbească cu anchetatorii. Conversaţia lor nu este transcrisă exact, însă D.S.K. menţionează următorul lucru: „Eu sunt pregătit să vorbesc, dar avocatul meu mi-a spus să tac”. Restul detaliilor sunt insignifiante, cu excepţia faptului că avionul Air France, n-a mai decolat la ora fixată. Însă, ceea ce este surprinzător, de-a dreptul, este tocmai faptul că nu s-a ţinut seama de imunitatea diplomatică, invocată de D.S.K., şi nici Consulatul francez din New York nu a protestat. Alimentând, astfel, supoziţii dintre cele mai diverse.