Cu câteva zile înaintea primului tur al alegerilor prezidenţiale din Franţa (22 aprilie a.c.), numele candidaţilor „calificaţi” pentru turul decisiv sunt cunoscute. Barometrul Ipsos Logica Bussines Consulting pentru „Le Monde”, France Television şi Radio France acreditează această idee. Potrivit sondajului, realizat în zilele de 13 şi 14 aprilie, atât Nicolas Sarkozy (UMP), cât şi Francois Hollande (PS), sunt la perfectă egalitate (27%) în privinţa intenţiilor de vot şi, teoretic, rămân favoriţii competiţiei prezidenţiale. Protagoniştii meciului pentru locul trei sunt, de asemenea, stabiliţi. Jean Luc Melenchon, pentru a treia săptămână consecutiv, obţine 14,5% din intenţiile de vot, în timp ce Marine Le Pen confirmă o revenire de formă, obţinând 15,5%. Centristul Francois Bayrou se poziţionează abea la 10%. Balanţa de putere stânga-dreapta se mişcă greu şi rămâne favorabilă stângii. Pentru runda a doua a scrutinului, toate sondajele, fără excepţie, îl dau favorit pe candidatul socialist, Francois Hollande, care ar urma să primească ponderea voturilor din baziinele electorale ale lui Melenchon şi chiar Marine Le Pen. Într-un asemenea context, Frank Walter Steinemeier, preşedintele grupului social-democrat (SPD) din Bundestag a declarat, încă de la 7 aprilie a.c., că „ar fi bine dacă toţi, în Germania, s-ar obişnui cu ideea că Francois Hollande ar fi viitorul preşedinte al Franţei”. Luni, 16 aprilie a.c., unele observaţii făcute de Nicolas Sarkozy, referitoare la Banca Central Europeană, independenţa acesteia, n-au mai suscitat decât puţine comentarii. Fidel liniei stabilite de cancelarul german, CDU continuă, bineînţeles, să-l susţină pe Sarkozy. Intenţia lui Francois Hollande de „renegociere a pactului fiscal este preocupantă”. Cu toate acestea, întrucât colaborarea celor două ţări este atât de puternică în toate domeniile, este evident că Parisul şi Berlinul vor continua să lucreze împreună indiferent de numele preşedintelui ales. Doi emisari ai candidatului socialist, primiţi în luna februarie la fundaţia Konrad Adenauer, apropiată de CDU – Karine Berger şi Valerie Ribauld, doi economişti din echipa lui Hollande – au încercat să-şi liniştească interlocutorii. Şi, fără îndoială, mesajul a fost trimis la cancelaria germană. Claire Demesmay, responsabil al relaţiilor franco-germane la nivelul unui think-tank berlinez, la Societatea germană de politică externă, estimează că Hollande este mai bine pregătit să lucreze cu Germania decât era Sarkozy în 2007. Din cauza crizei europene, cele două ţări au mai puţin timp la dispoziţie, decât ar fi avut în anii precedenţi, pentru a găsi un modus vivendi. Cu alte cuvinte, fără a se exprima deschis, ceea ce este firesc, Berlinul, deşi doreşte victoria improbabilă a lui Sarkozy, se arată pregătit pentru a-l primi pe Hollande.
