Eşecul de a adapta sistemul de azil european pentru a face faţă numărului tot mai mare de imigranţi face necesară o revizuire majoră a sistemului de la Dublin, au spus miercuri deputaţii din comisia pentru libertăţi civile. Ei propun crearea unui sistem centralizat pentru colectarea şi atribuirea cererilor de azil. Această schemă, care ar putea include şi o cotă pentru fiecare stat membru, ar trebui să funcţioneze pe baza unor “puncte de acces” (hotspots) din care vor fi distribuiţi refugiaţii.
Revizuirea propusă a Regulamentului Dublin III (care stabileşte statul responsabil pentru analizarea cererii de azil) este inclusă într-o rezoluţie votată de comisia pentru libertăţi civile. Textul, redactat de Roberta Metsola (PPE, MT) şi Kashetu Kyenge (S&D, IT) a fost adoptat cu 44 de voturi la 11 şi o abţinere. Textul subliniază că actualul sistem de azil nu ţine cont aşa cum ar trebui de presiunea specială din partea imigranţilor cu care se confruntă statele membre la graniţele externe ale UE. Deputaţii cer schimbări pentru a asigura o împărţire echitabilă a responsabilităţilor, solidaritate şi prelucrarea rapidă a cererilor. În 2015, se arată în raport, 1,83 milioane de persoane au fost identificate încercând să treacă în mod ilegal frontierele externe ale UE (faţă de 282 500 în 2014), şi 1,4 milioane de aplicaţii pentru protecţie internaţională au fost înregistrate în UE, Norvegia şi Elveţia, numărul acestora fiind în continuă creştere din aprilie.
Sub semnul întrebării buna funcţionare a spaţiului Schengen
Europarlamentarul Marian Jean Marinescu, vicepreşedintele EPP, a făcut câteva lămuriri în legătură cu acest raport. Parlamentarul român a precizat că textul cere statelor membre să îşi îndeplinească obligaţiile privind măsurile urgente de transfer, subliniind că până la 3 martie 2016, doar 660 din 106 000 azilanţi care aşteptau în Italia şi Grecia fuseseră transferaţi către alte state membre ale UE. „Este o problemă extrem de importantă. Va ţine ocupată mult timp agenda Parlamentului European. Vreau să vă precizez că în raport se exprimă preocuparea faţă de decizia anumitor state membre de a-şi închide frontierele interne sau de a introduce controale temporare, dat fiind că aceste măsuri pun sub semnul întrebării buna funcţionare a spaţiului Schengen. Deputaţii europenei susţin noi acorduri de “readmisie” la nivel european, care are trebui să prevaleze asupra acordurilor bilaterale încheiate între state membre şi ţări terţe. Aceştia insistă asupra faptului că imigranţii trebuie să fie trimişi înapoi doar dacă ţara lor este sigură pentru ei. Raportul va fi votat în următoarea sesiune plenară de la Strasbourg, pe 13 aprilie….”, a subliniat europarlamentarul Marinescu.
Poziţia vulnerabilă a minorilor
În privinţa relocării, deputaţii insistă că UE are nevoie ”de o abordare legislativă obligatorie”, adăugând că pentru a avea un impact, aceasta ar trebui contribui la relocarea unui număr ”semnificativ” de refugiaţi în raport cu numărul celor care cer azil în UE. În ceea ce priveşte ”punctele de acces” (hotspots), comisia pentru libertăţi civile cere asistenţă tehnică şi financiară pentru statele membre aflate în prima linie, cum ar fi Italia şi Grecia, pentru a le ajuta să înregistreze toţi imigranţii, cerând respectivelor ţări să accepte sprijinul. Deputaţii subliniază şi poziţia vulnerabilă a minorilor, mai ales a celor care călătoresc singuri, cerând un sistem de protecţie adecvat pentru copii pentru a preveni abuzurile şi exploatarea.
Raportorul maltez Roberta Metsola, PPE :
“Situaţia este extrem de gravă. Anul trecut, 3 771 de persoane s-au înecat în mările noastre. Anul acesta au murit alte 450 de persoane, inclusiv 77 de copii. Ca politicieni, avem datoria de a ne asigura că aceştia nu sunt numai statistici fără chip. Ei sunt oameni reali, cu vieţi reale. Trebuie ca noi toţi să facem mai mult. Indiferenţa nu este o opţiune. Este timpul să acţionăm cu privire la fiecare aspect – şi acest lucru este cerut de raport”
Raportorul Kashetu Kyenge, S&D :
“Europa trebuie să aibă o abordare globală asupra migraţiei, bazată pe principiul solidarităţii dintre state. Este nevoie de o gestiune globală care să se bazeze pe principiul solidarităţii între ţări, repartizând în mod egal responsabilităţile şi punând respectul vieţii şi al drepturilor fundamentale în centrul acestui proces”
