La câteva săptămâni de la instalarea la Casa Albă, preşedintele american Donald Trump îşi dă astăzi întâlnire cu o parte din fidelii săi în Florida, unde este anunţat un mare miting de susţinere. Se contează pe o remontare a preşedintelui, supus unei presiuni psihice teribile din partea presei. De altfel, la conferinţa de presă de joi, Donald Trump a atacat, dezlănţuit, o parte a presei (New York Times, CNN, BBC), acuzând-o de duşmănie şi de obturarea adevărului, aidoma unui ecran mascat, destinat poporului american. Trump a spus că a fost uimit de articolele apărute, prin care se descrie o Casă Albă în dificultate, prin controversele pe decretul anti-imigraţie, blocat în justiţie, la puţină vreme de la semnarea sa, demisia consilierului pe securitate naţională, Michael Flynn, acuzat de nesinceritate, mai exact de faptul că nu ar fi spus adevărul în faţa Executivului american despre discuţiile purtate cu ambasadorul Moscovei la Washington. Donald Trump a dezminţit orice coliziune cu Rusia, în campania electorală. S-a contrazis cu April Ryan, o jurnalistă de culoare, corespondentă la Casa Albă pentru American Urban Radio Network. De altfel, schimbul de replici a fost constant. „Puteţi spune ce doriţi, informaţiile dumneavoastră sunt fabricate pentru a compensa înfrângerea democraţilor”. De asemenea, a cerut Ministerului Justiţiei să ancheteze fapte ale unor „foşti” din administraţia Barack Obama. Nu s-a mai spus nimic despre faptul că Andrew Puzder, secretar la Ministerul Muncii, şi-a retras candidatura în urma prezentării unor episoade din viaţa sa privată. Dacă presa accentuează inexperienţa lui Donald Trump, tot presa vorbeşte şi de instalarea la Casa Albă a unor puteri complementare, potenţial concurente. Nominalizarea simultană, în noiembrie anul trecut, a lui Reince Priebus ca şef de cabinet şi a consilierului strategic Stephen Bannon comportă discuţii, fiindcă pe dosarele de politică externă contează, cu prioritate, opinia lui Jared Kushner, ginerele său. Ce se observă? Contraputerile funcţionează bine în SUA. Cum ar spune Alexis de Tocqueville, un preşedinte american, fie el Donald Trump, are mai puţină putere decât „un rege constituţional” (Democraţia în America). După demisia generalului Michael Flynn din funcţia de consilier pe probleme de securitate naţională, iţele scandalului „ar duce” spre un „Trumpgate” mai mare decât „Watergate”. Asta acredita – fantezist – un jurnalist, altă dată de renume, Dan Rather, concediat în 2005, de la CBS în condiţii dezonorabile, pentru că, orbit de ură, minţise, forţând conducerea staţiei să dea un comunicat cu scuzele de rigoare. Făcând încă priză cu alţi „împătimiţi ai adevărului” într-o perioadă fierbinte când vâlvătaia trebuie întreţinută în viaţă, Dan Rather a încercat marea cu degetul. Oricum, Donald Trump n-a făcut joi, 16 februarie a.c., la conferinţa de presă menţionată, nici o referire la o eventuală reapropiere de Moscova. Sfătuit fiind, inspirat, de consilierii săi personali. Fiindcă tocmai această anunţată întâlnire cu Vladimir Putin a ajuns pentru administraţia de la Casa Albă ceea ce a însemnat… Ordonanţa 13/2017 pentru PSD. Şi comparaţia nu e deloc forţată. La Bonn secretarul de stat Rex Tillerson, la un summit informal al miniştrilor de Externe din G20, a ridicat tonul la Kremlin, în cursul unei întâlniri cu Serghei Lavrov, afirmând: „Vom coopera cu Rusia când vom găsi domeniile de cooperare practice, care servesc intereselor poporului american”.
