Senatorul Mihai Fifor, plecat de la Craiova, oricum oltean get-beget, cum se spune, universitar, parlamentar de Arad, desemnat de preşedintele Klaus Iohannis premier interimar, după ce a refuzat cu onestitate, poate şi prudenţă, să candideze în CExN al PSD, pentru o posibilă nominalizare – gest apreciat –, a condus, ieri, o şedinţă de Guvern, pe a cărei ordine de zi s-au aflat cel puţin 7 proiecte de hotărâri, o informare şi mai multe puncte de vedere ale executivului la propuneri legislative. Mihai Fifor este ministrul Apărării, în formatul actual al Guvernului, şi, după toate aparenţele, „bine văzut” la Palatul Cotroceni, după vizita strategică în SUA (17-22 septembrie 2017), unde s-a întâlnit, la Pentagon, cu secretarul Apărării, James Mattis, apoi cu adjunctul consilierului prezidenţial pentru securitate naţională, Ricky Waddell, congresmeni americani, reprezentanţi principali ai unor companii de apărare americane. Şi asta într-un moment în care România este considerată partenerul cel mai serios al NATO, pe flancul estic al regiunii, pe fondul ambiguităţilor Ankarei. Sobru în orice împrejurare, cu discurs îngrijit, deplin calibrat, copt deja, prin demnităţile anterioare deţinute, Mihai Fifor s-a văzut, ieri, în ipostaza insolită de premier interimar cu un „cartof fierbinte” în mâini, obligat fiind să-l demită pe şeful Poliţiei Române, Bogdan Despescu, cu rang de secretar de stat, după ce, în seara precedentă, ministrul de Interne, Carmen Dan, îi prezentase propriul raport asupra activităţii IGPR. Pentru o perioadă de 6 luni, chestorul Cătălin Ioniţă devine şeful Poliţiei Române. Povestea este cunoscută deja, în spaţiul public, generată fiind de cazul pedofilului Stan Eugen, agent la Brigada Rutieră a Capitalei. Dacă fiecare zi are rostul ei în viaţa unui om, ziua de ieri rămâne de neuitat şi pentru senatorul Mihai Fifor. Dar asta îl priveşte. Altceva trebuie spus. Neîndoielnic, viaţa politică are alte criterii şi altă logică decât viaţa comunitară obişnuită. Cu toate acestea, e preferabil ca raportul între pragmatism şi onorabilitate să se păstreze în hotare convenabile, astfel încât imaginea proprie să nu fie afectată ireversibil. Se pot accepta câteva riduri prost plasate, dar nu strâmbătatea definitivă. Fiecare trebuie să decidă singur până la ce limită, jocul între compromis şi desfigurare e tolerabil. Fie şi premier interimar, pentru puţine zile, deşi, cine ştie, Mihai Fifor – în fotoliul destinat şefilor vremelnici ai executivului – ne-a arătat şi cum ar trebui să arate, inclusiv ca alură fizică, primul ministru al României. Deşi, cum politica e manejul băşcăliei isteţe, nu puţini vor strâmba din nas. Îi asigurăm pe toţi de ceea ce trebuie: a făcut şcoală temeinică şi la vremea ei. Ceea ce, uneori, înseamnă mult. Evident nu orice învăţat e pregătit să preia funcţii importante în ierarhiile puterii, dar e foarte bine când oamenii de stat sunt şi cultivaţi. Dar se pare că şi asta au descoperit-o străinii, şi nu mai revenim. Fiindcă ambianţa politică românească nu crede în biblioteci. Plecat din Craiova, unul de-ai noştri, cum se spune, n-avem de ce să nu-l privim, cum se cuvine. De Mihai Fifor e vorba.
