Preşedintele ucrainian, Volodimir Zelenski, nu se află deloc într-o postură prea confortabilă, prin deznodământul alegerilor prezidenţiale din SUA. Şi asta îl irită. Toate semnalele, de care are deplină cunoştinţă, nu exprimă altceva decât o altă abordare a războiului din Ucraina, din partea preşedintelui nou ales Donald Trump şi a principalilor săi colaboratori. Dacă se vor mai nuanţa, până la intrarea în mandat, la 20 ianuarie anul viitor, rămâne de văzut. Până atunci mai e ceva timp şi actuala administraţie de la Casa Albă îşi onorează toate angajamentele. Vineri seara, însă, Zelenski l-a acuzat, fără menajamente, pe cancelarul german Olaf Scholz, că ar fi deschis „o cutie a pandorei”, prin conversaţia telefonică –în prealabil anunţată- cu Vladimir Putin, în cadrul căreia s-a discutat de necesitatea începerii discuţiilor de pace şi despre „eventuale încercări de reconciliere”. Cum însuşi Zelenski a confirmat că fusese informat, anterior, de apelul telefonic, declaraţia sa ulterioară, cu accente belicoase, a surprins: „Nu va exista un alt acord de pace a la Minsk” cu referire la acordurile din 2014 şi 2015, realizate prin eforturile diplomatice ale Parisului şi Berlinului, a spus liderul de la Kiev. Discuţia lui Olaf Scholz, cu Vladimir Putin, n-a fost deloc potrivit presei, ruse, ucrainiene şi de pe continent, una de curtoazie, din moment ce cancelarul german i-a cerut lui Putin „să pună capăt războiului împotriva Ucrainei, să-şi retragă trupele” şi „să negocieze pentru o pace dreaptă şi durabilă”. Ultima discuţie dintre cei doi lideri data din 2 decembrie 2022. Însuşi Dmitri Peşkov, referindu-se la discuţii a spus că acestea au fost detaliate, în primul rând pe chestiunea ucrainiană şi nu este nevoie să vorbim despre vreo coincidenţă de opinii, fiindcă există dezacorduri profunde, dar dialogul merită salutat. Să reamintim că printre motivele demiterii ministrului de Finanţe german, Christiane Lindner, s-a aflat refuzul acestuia de a aproba o creştere a cheltuielilor în sprijinul Ucrainei. Cancelarul federal german l-a informat şi pe premierul polonez Donald Tusk, care pe reţelele de socializare s-a arătat încântat de faptul că a fost nu numai condamnată clar agresiunea rusă, dar şi reiterată poziţia poloneză: nimic despre Ucraina fără Ucraina. Pentru tot ce a făcut Germania, unul dintre principalii susţinători ai Kievului, cea mai mare economie a Europei, Olaf Scholz plăteşte un preţ politic. Chiar dacă există mai multe motive ale declinului economic al Germaniei, inclusiv concurenţa din partea Chinei în industria auto, una din principalele provocări economice, acut resimţită, a fost impactul crizei energetice, cauzată de războiul din Ucraina, asupra sectorului său industrial. Industria germană s-a străduit să se adapteze la creşterea preţurilor la energie, cauzate de sancţiunile UE asupra petrolului rusesc şi de explozia conductei Nord Stream. Momentan, adversarii politici ai „coaliţiei semafor” stau mai bine plasaţi în sondaje decât SPD-ul lui Olaf Scholz. Într-un interviu radio, difuzat sâmbătă, Zelenski a recunoscut că situaţia pe teatrele de operaţiuni din estul Ucrainei este dificilă şi că armata rusă face progrese. A mai spus că războiul se va încheia, mai devreme, decât în alte circumstanţe, prin venirea lui Donald Trump la Casa Albă şi „va lua în serios doar o conversaţie cu acesta, cu tot respectul pentru orice emisar special sau consilier anunţat”. Pe reţelele de socializare, imediat, Elon Musk a spus „Zelenski are un simţ al umorului uimitor”, asta după ce Zelenski declarase belicos că Ucraina este independentă şi SUA nu pot forţa Kievul să negocieze. Până acum ştim că Vladimir Putin i-ar fi spus lui Scholz că orice acord de a pune capăt războiului trebuie să ţină cont de interesele de securitate ruse şi să reflecte noile realităţi teritoriale. Un purtător de cuvânt al lui Scholz a mai declarat că acesta a subliniat hotărârea neîntreruptă de a sprijini Ucraina, în apărarea sa atât timp cât este necesar. Există teama că prima victorie a celui de al doilea mandat al lui Donald Trump va fi… probabil Ucraina. Condiţiile preconizate de vicepreşedintele american JD Vance –acceptarea actualei realităţi teritoriale, obligarea Ucrainei de a proclama neutralitatea- rezonează. Conflictului nu i se pune capăt peste noapte, dar reducerea sprijinului economic şi militar al SUA, la o manieră dramatică, ar obliga Kievul la încetarea focului, într-o poziţie de slăbiciune. UE este deja avizată. Ministrul rus de Externe, Lavrov a pus însă sub semnul întrebării importanţa liderului ucrainian în chestiunea negocierilor opinând că acest lucru nu va fi decis de Zelenski. Atitudinea lui însă, fireşte pe un fond emoţional, şi în circumstanţele cunoscute, faţă de unul dintre principalii aliaţi, este însă descumpănitoare.
