Nu doar profesionalismul îl recomandă pe Piţurcă pentru a rebrandui naţionala, ci şi experienţa, temperamentul, care-l fac imun la linşajul mediatic. Hârşit de critici extinse până la huliri şi jigniri, Piţurcă este un bun încasator, scutul său poate atenua loviturile primite din partea celor care au interes să desfiinţeze naţionala aflată în căutarea unei noi identităţi. Selecţionerul trebuie să speculeze perioada de un an fără meciuri cu miză pentru a reclădi spiritul tricolor cu o nouă generaţie. Tocmai ce a ratat Lucescu junior, promotor al „elefanţilor” indiferent ce echipă pregăteşte. Lucescu abia rezista la presiunea lui Copos, pe când Piţurcă i-a subordonat pe cei mai zgomotoşi patroni din fotbalul românesc. I s-a urat „du-te învârtindu-te!” când a fost demis, însă s-a revenit de fiecare dată la el după ce alţi antrenori au eşuat pe banca naţionalei. Victoria cu Grecia nu este relevantă, adversarul neavând nici o motivaţie prea mare, nici o componenţă ideală, însă este foarte importantă pentru moralul noilor tricolori, impuşi de Piţurcă în ciuda contestărilor venite din multe direcţii. Puteam să pierdem cu Grecia şi alte câteva meciuri, dar ideea este să câştigăm o naţională. Cu 10 jucători sub 25 de ani să domini şi să baţi Grecia sună altfel decât un egal cu Franţa obţinut de o echipă îmbătrânită, blazată. În această perioadă de un an Piţurcă trebuie să aleagă pentru a culege în campania viitoare de calificare. Are timp de experimente şi este destul de tăbăcit pentru a nu-l afecta atacurile virulente ale presei nesatifăcute de deschiderea insuficientă a selecţionerului. Piţi a fost luat în colimator, fiindcă că nu i-a chemat pe Mutu, Marica, Săpunaru, Nicolae sau Sânmărtean, însă selecţionerul a a desemnat această perioadă una a testelor şi vrea să includă în circuitul naţionalei cât mai mulţi jucători tineri, cărora să le verifice potenţialul în confruntări internaţionale. Naţionala nu are nevoie să acumuleze neapărat rezultate, ci să-şi un nucleu puternic. După ce i-a pierdut pe Rădoi şi Chivu, iar Tamaş, Mutu şi Săpunaru joacă alba-neagra cu naţionala, Piţurcă are nevoie de o plasă de siguranţă, pentru a nu rămâne descoperit în anumite momente atunci când vedetele îşi fac de cap. Piţurcă trebuie să-şi formeze un grup de „acoperire”, un back-up pentru primele variante de prim „unsprezece”. Belgia, cu jucători titulari la Arsenal, Manchester City, Bayern, Ajax, Chelsea, Everton, Lille, Porto şi Benfica ne-a dominat, însă nici ea nu merge la Euro. În schimb, în Liga I CFR-ul şi Vasluiul mizează pe străini, Rapidul pe veterani, astfel încât Pandurii a ajuns să fie principala furnizoare de jucători pentru naţională. Naţionala nu este echipă de club, pe care să o poţi reconstrui, însă în lipsa jucătorilor de clasă ai nevoie de un grup cât de cât omogen, lucrat de un antrenor pe termen lung. În aceste condiţii, obiectivul ar trebui să fie încropierea unei naţionale decente, la meciurile căreia să te poţi uita cu mândrie, fără să fii frustrat de lipsa marii performanţe, greu tangibilă în condiţiile penuriei de valori. Vrem doar să nu ne umilească Serbia, să nu ne ţină în şah Albania şi San Marino şi să nu apelăm la antijoc pentru o remiză inutilă cu Franţa. Nu cerem prea mult.
