Ex-comisarul european Mario Monti a obţinut, marţi, 15 noiembrie a.c., confirmarea susţinerii viitorului Executiv de marile partide italiene. Atât Partidul Democrat (PD) – principala mişcare de stânga – cât şi Partidul Poporului şi Libertăţii (PDL) – de dreapta, al lui Silvio Berlusconi – au anunţat solidaritatea lor cu noul guvern fără a impune condiţii. Viitorul premier a primit, de asemenea, din partea partenerilor sociali, încuviinţarea de a pregăti un program care să conţină noi taxe. În urma acestor consultări cu forţele politice şi sociale, Mario Monti s-a declarat „senin şi încrezător” că Italia poate surmonta dificilele momente actuale. Ieri-dimineaţă, Mario Monti s-a întâlnit cu preşedintele Giorgio Napolitano pentru acceptarea oficială a conducerii noului Executiv, potrivit agenţiei de presă ANSA. Lista membrilor Guvernului, care trebuie să cuprindă doar „tehnocraţi”, şi nu reprezentanţi ai partidelor politice, urma să fie prezentată cu această ocazie preşedintelui italian. Odată cu acordul şefului statului, asupra componenţei Guvernului, acesta va depune jurământul în faţa sa. Ar urma preluarea puterii de la fostul şef al Executivului, Silvio Berlusconi. Conform Constituţiei italiene, Guvernul va trebui să obţină votul de investitură de la cele două Camere, în termen de zece zile, dar toţi observatorii estimează că acest răgaz de timp va fi mult mai scurt, din cauza presiunii pieţelor asupra Italiei. Pieţele financiare menţin o presiune imensă asupra Romei şi reclamă intrarea grabnică în activitate a noului Executiv italian. Bursa din Milano a pierdut, deja, circa 1% la închidere, în timp ce rata la titlurile datoriei italiene, pe 10 ani, rămâne peste pragul de 7%. Mario Monti a cerut un pic de răbdare, subliniind că ţara este „o democraţie”, care include proceduri, termene specifice pentru formarea unui guvern şi dezvoltarea unui program. Aceste precipitări îngrijorează presa transalpină, care se teme de o „vietnamizare” a Parlamentului. Presa nu exclude ca noul Guvern să se confrunte cu un fel de gherilă, fără nici o bază reală, în care să nu se poată adopta reformele economice necesare. „Monti este îngrijorat că guvernul său, fără sponsori politici, destinat să dureze doar câteva luni, va fi biciuit de gherila parlamentară”, subliniază cotidianul „La Republica”. Pentru cotidianul „Corierre della Sera”, forţa guvernului Monti este reprezentată de „o vastă mişcare a opiniei publice, regrupată pentru prima dată, cuprinzând pe cei care niciodată nu l-au votat pe Berlusconi şi numeroşii săi partizani, care acum ar dori ca alţii să scoată căruţa din şanţ”. Conştient de această situaţie, Mario Monti doreşte să întărească „baza populară”, prin consultările politice tradiţionale şi întrevederile cu sindicatele şi patronatele, dar, de asemenea, cu tinerii şi femeile.
