De la Regina Maria la Principesa Margareta!

Ştiam câteva detalii, toate impresionante, despre Regina Maria, căsătorită la 29 decembrie 1912 cu Regele Ferdinand, şi integrată cu toată fiinţa ei naţiunii care o adoptase ca principesă şi începând cu 1914 ca regină, din memoriile diplomatului francez Paul Morand („Bucureşti” ed. Humanitas 2015), aflat într-o relaţie specială cu România, prin căsătoria sa cu Elena Suţu, născută Chrissoveloni, dar şi ca ambasador al ţării sale, pe timpul guvernului de la Vichy. Se spune că Maria de România îşi purta simplitatea în inimă, iar fastul pe veşminte, având eleganţa unei europene şi vitalitatea unei americance. Nu îi plăcea să se vorbească despre rolul ei în timpul Primului Război Mondial, despre ambulanţele „Regina Maria” şi afirma deseori că nu doreşte să ajungă expozant la muzeul militar. Toţi bărbaţii au fost îndrăgostiţi de ea. S-a sustras etichetei greoaie de curte germană, impusă de bătrânul rege şi a instaurat dictatura animalelor şi florilor parfumate, aduse din comitatul Kent, unde se născuse, adaptându-le la castelul de la Balcic. Nu se temea, în nici o împrejurare să spună „poporul meu” şi a purtat o campanie diplomatică fertilă pentru recunoaşterea internaţională a statului român integral, având întâlniri oficiale sau informale cu suveranul englez, preşedintele SUA, Woodrow Willson, preşedintele Franţei, Georges Clemenceau sau reprezentanţi ai mediei europene. A rămas de-a pururi în inimile românilor, ca o mare regină, stingându-se din viaţă la numai 62 de ani, la 18 iulie 1938. Ei bine, la mulţi ani distanţă, o altă reprezentantă a familiei regale, urmaşa reginei Maria, -nepoata reginei Victoria a Marii Britanii- a reuşit zilele trecute, printr-un discurs fabulos de-a dreptul, la Institutul olandez de relaţii internaţionale de la Haga, să ne impresioneze, vorbind despre ţara ei cu un patos nemăsurat, aşa cum n-au făcut-o niciodată zdrenţele de politicieni de mucava, trimise –ca sinecură- pe la Bruxelles. Şi ar fi o impietate să procedăm la comparaţii. Principesa Margareta, într-un discurs impecabil, rotund, cu accente bine aşezate, a pus la îndoială capacitatea UE de a înţelege corect ce se petrece în interiorul ei, afirmând chiar că „adevărata întrebare este dacă UE este pregătită pentru ţările partenere (…). Avem o creştere economică incredibilă, în fosta jumătate comunistă a continentului european, iar ţara mea esta una cu economiile cu cea mai rapidă creştere din Europa”. Facem o paranteză: când a vorbit astfel, despre ţara al cărei preşedinte este, Klaus Iohannis, aspirant la un al doilea mandat? Discursul integral al majestăţii sale Margareta a României, a fost preluat de media românească, dar comentariile aplecate s-au dovedit parcimonioase din vari motive. „Suntem mai religioşi, mai patrioţi şi mai suspicioşi în privinţa nivelului ridicat de imigrare. S-ar putea ca unora din Occident să nu le placă asta. Dar a respinge sentimentele noastre, ca doar „rasism şi xenofobie” sau a împărţi totul între progresişti, prin care ne referim la occidentali –şi reacţionari, este în mod clar contraproductiv. De asemenea este greşit să argumentăm că valorile noastre nu sunt valori europene; s-ar putea să nu fie la modă în unele părţi ale Europei, dar sunt valori care aparţin continentului”. Bine calibrat, cu idei argumentate logic, pline de adevăr, discursul, plin de adevăr şi bun simţ, s-a dovedit unul impecabil. Referirile la tergiversarea acceptării ţării noastre în spaţiul Schengen n-au lipsit, după cum n-au lipsit nici precizările că nu există nici un alt loc în care România să poată fi decât în mijlocul NATO şi UE. Adevăraţii idealişti întru Europa se află în partea de est a continentului, iar cinicii sunt adesea în Occident. Accentuând că vocaţia europeană a României rămâne neclintită, Principesa Margareta a arătat încă odată că merită toată stima şi consideraţia noastră pentru ceea ce face pentru ţara ei. Arc peste timp, iubirea pentru ţara asta a noastră, pe care mulţi o persiflează şi o trădează fără vreo inhibare, o aşează lângă Regina Maria, în istoria neamului. Începând de marţi, în semn de omagiu pentru cea care în urmă cu 100 de ani pleda cauza României la Conferinţa de pace, de la Paris, şi care a rămas în sufletele românilor drept “mama răniţilor” şi “Regina integratoare”, are la doi paşi de Turnul Eiffel o porţiune, de pe promenada Senei, care îi va purta numele “promenada Marie de Roumanie”.