„Nu văd, momentan, nici un beneficiu pentru intrarea în zona euro, ci doar costuri” a declarat ministrul bulgar al Finanţelor, Simeon Jakov (foto), pentru „Wall Street Journal”, la 3 septembrie a.c.. „Pe bună dreptate, publicul vrea să ştie cât trebuie să plătim noi dacă intrăm. Este foarte riscant pentru noi şi nu este clar care sunt regulile şi care vor fi într-un an sau doi”. Sub conducerea premierului Boiko Borisov, Bulgaria – una dintre cele mai sărace ţări din cele 27 ale UE – nu stă atât de rău în comparaţie cu vecinii săi din sudul Europei. A înregistrat o creştere economică de 1,7% în 2011 şi este de aşteptat să fie mai mică în acest an. După cum relevă Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), în special, deficitul său a fost redus la 2,1% din PIB, printr-o scădere drastică a pensiilor şi salariilor în sectorul bugetar. Moneda naţională, leva, este însă foarte solidă, încât Boiko Borisov îşi permite să ofere lecţii şi altor ţări europene, care n-au avut curajul să întreprindă „decizii dificile”, care se impuneau. „Este precum un copil răsfăţat care refuză să meargă la dentist pentru a remedia proasta sa respiraţie” explică el pentru „Wall Street Journal”. Sofia nu este singura capitală repliată pe moneda sa. În timp ce Estonia deja a aderat la zona euro, la începutul anului 2011, după Slovenia – în 2007, şi Slovacia – în 2009, Letonia şi Lituania nu sunt ispitite să urmeze exemplul lor. Sau, mai mult, încearcă o chestiune de calendar: liderii lor aşteaptă să vadă cum se va ieşi din criza care se derulează, în timp ce continentul este ameninţat cu plonjarea într-o lungă recesiune. Şi alte ţări virtuoase în materie financiară, cu economie dinamică, în ciuda unei încetiniri de la începutul anului în curs, precum Polonia, şi-au redus aspiraţiile. Conştient că opinia publică este tot mai puţin favorabilă UE şi monedei unice, guvernul de centru-dreapta al lui Donald Tusk ezită la perspectiva unei intrări în zona euro. Jacek Rotowski, ministrul polonez al Finanţelor, a declarat ziariştilor: „Nu m-aş muta într-o casă în care elementele de arhitectură, adică elementele esenţiale ale renovării, nu garantează că pereţii nu se prăbuşesc peste noi”. Cu toate acestea, pentru Polonia, potrivit economiştilor săi, creşterea economică s-a datorat fondurilor structurale atrase de la Uniunea Europeană. Această fază se încheie. Şi Polonia trebuie să găsească noi impulsuri, cu sau fără euro. „Paradoxal, explică economistul Ryszard Petru pe blogul său, noua divizare a Europei între nord şi sud este mai favorabilă decât cea între est şi vest”.
