Două cazuri de antrax confirmate în Dolj. Ce trebuie ştiut despre boală

0
242

O familie de la periferia Craiovei, soţie şi soţie, crescători de animale, a fost diagnosticată cu antrax cutanat. Cele două persoane, care acuzau simptome specifice acestei boli, au fost internate la Spitalul de Boli Infecţioase “Victor Babeş” din Craiova, iar la începutul acestei săptămâni infecţia cu antrax a fost confirmată de Institutul Naţional „Cantacuzino”. Potrivit medicilor evoluţia stării de sănătate a celor doi pacienţi este una bună.

spital infectioaseAntraxul este o boală infecţioasă, cauzată de sporii unei bacterii, Bacillus anthracis, care se poate transmite pe cale cutanată sau respiratorie. Este, în primul rând, o afecţiune a animalelor domestice şi sălbatice, în special ierbivore: vite, oi, cai, bivoli şi capre.

Bacteria Bacillus anthracis a primit numele de la cuvântul grec care denumeşte cărbunele (anthracis), din cauza ulcerelor necrotice de culoarea cărbunelui negru, cauzate la nivelul epiteliului, evidente mai ales în forma cutanată a bolii. Bacteria produce spori care pot supravieţui în forme adormite, în sol, pentru mulţi ani, şi, deşi antraxul uman este destul de rar, infecţiile apar la contactul cu animale bolnave sau cadavre ale acestora, cu subproduse rezultate de la acestea: carne, oase, păr, lână sau excremente, sau la contactul cu solul. Solul ce conţine aceşti microbi poate deveni focar de îmbolnăvire a animalelor, ba chiar şi a omului. Un pericol deosebit îl prezintă solul din cimitirele de animale, mai ales unde au fost îngropate şi cele bolnave de antrax. Sub formă de spori aceşti microbi sunt foarte rezistenţi la diferite temperaturi ale mediului ambiant şi supravieţuiesc, spre exemplu, în sol până la 20-30 şi chiar 80 de ani. După unele date ştiinţifice aceşti microbi în sol se pot multiplica formând aşa-zise „focare de sol”. Bacteria contaminează solul atunci când animalele mor.

Cei doi pacienţi au contactat o formă mai uşoară a bolii

antraxForma cutanată a bolii este cea mai uşoară, manifestându-se prin ulceratii necrotice şi hemoragice care, tratată la timp, se vindecă în câteva săptămâni. Antraxul cutanat afectează mai ales zonele expuse ale pielii: braţe, mâini sau faţă.

În cazul antraxului cutanat, cele mai multe cazuri de infecţie (aproximativ 95%), apar atunci când sporii bacteriei intră printr-o leziune a pielii, în timpul manipulării produselor contaminate: lână, piele sau produse de păr (în special păr de capră) provenite de la animale infectate. Infecţia pielii începe cu o leziune reliefată care seamănă cu o muşcătură de insectă, în 1-2 zile apar vezicule şi apoi un ulcer nedureros, de obicei 1-3 cm în diametru, cu o zona necrotică caracteristică, de culoare neagră, în centru. Poate apărea edemul sau umflarea ţesuturilor din jur şi a ganglionilor limfatici din zona adiacentă. Aproximativ 20% din cazurile netratate de antrax cutanat duc la deces. Decesele sunt rare, dacă se aplică un tratament antimicrobian adecvat.

Forma pulmonară începe cu febră mare, senzaţie de sufocare, iar în decurs de 24 ore de la apariţia simptomelor, dacă nu se intervine, boala duce la deces prin hipoxie şi şoc septic, majoritatea cazurilor fiind letale. Forma digestivă nu este mai blândă, începând cu greţuri, vărsături, febră, hemoragie digestivă, ulterior apare ascita (o cantitate mare de lichid în cavitatea abdominală) şi, dupa 2-5 zile, se produce decesul în 25%-60% dintre situaţii.

Boala este gravă în absenţa tratamentului

Boala este gravă în absenţa tratamentului, dar bacilii cunoscuţi sunt sensibili la antibiotice. În caz de neaplicare a tratamentului adecvat, mortalitatea este de 20% şi este cauzată de septicemie. Pacienţii infectaţi trebuie să primească doze mari de antibiotice (ciprofloxacin sau doxaciclină) înainte de apariţia simptomelor. Utilizarea ambelor antibiotice este recomandată pentru prevenirea apariţiei meningitei.

Dezinfecţia profilactică se aplică în toate exploataţiile de animale sau curţile cu animale, pentru decontaminarea adăposturilor grajdurilor şi a incintei lor, de germenii infecţiosi şi parazitari aflaţi în mediul exterior, în scopul prevenirii bolilor transmisibile la animale. După o prealabilă curăţire mecanică, se dezinfectează toate adăposturile, padocurile, aleile, drumurile interioare, magaziile, depozitele pentru furaje şi alte construcţii anexe. Pentru dezinfecţia profilactică se pot folosi: soluţie de sodă caustică 1,5-2%, suspensie de var proaspăt stins 10-20%, soluţie fierbinte de sodă calcinată 5%, folosindu-se din aceste soluţii câte 1 l/mp.

Se dezinfectează adăposturile (pardoseli, tavan, pereţi, stâlpi, precum şi toate ustensilele, obiectele de grajd, materialele), se lasă dezinfectantul să acţioneze o perioadă de 2-3 ore, după care se spală cu apă toate suprafeţele stropite cu sodă caustică ce ajung în contact cu animalele şi se aeriseşte adăpostul. Obiectele fără valoare se ard.