Clasamentul Shanghai: Nici o universitate românească în top 500

0
116

Ediţia 2013 a clasamentului Shanghai al universităţilor din întreaga lume (în jur de 17.000), publicat joi, 15 august, de Universitatea Jiaotong, confirmă tendinţele din ultimii zece ani. După 2003, acest palmares extrem de controversat s-a impus prin notorietate, influenţând chiar acordarea de fonduri publice. La o primă observaţie, nu se schimbă mai nimic: printre primele 500 de universităţi clasate, cele americane deţin supremaţia, adjudecându-şi 17 locuri, din primele 20. Harvard, Berkeley şi Stanford rămân în continuare pe podium, iar Massachusetts Institute of Tehnology (MIT), faţă de anul trecut, este împins pe locul 4, locul 5 revenind celor de la US Cambridge. În clasament se regăsesc şi universităţi din ţările emergente, în frunte cu China. În 2003, China, Taiwan şi Hong Kong n-au contat decât cu 16 universităţi între primele 500. Acum deţin 42 de locuri, dintre care 5 în top 200. Parcursul universităţii din Shanghai este spectaculos: ea a trecut de la categoria 401-500 în 2003, la categoria 151-200 în 2013. Universităţile din Franţa sunt aparent bine plasate, prin Universitatea Pierre şi Marie Curie, care a câştigat cinci locuri într-un an, clasându-se pe locul 37, în timp ce Universitatea Paris-Sud Orsay, a pierdut două locuri, acum fiind pe poziţia 39. Universitatea din Strasbourg (97) a intrat în top 100 graţie premiului Nobel atribuit în 2011 unuia dintre cercetătorii săi, Jules Hoffman. Anul trecut, această distincţie fusese uitată de arhitecţii clasamentului Shanghai, corecţia fiind operată după intervenţia ministrului francez pentru Învăţământul Superior. Şcoala Normală Superioară din Lyon se clasează între primele 300 din lume, după ce matematicianul Cedric Villani a primit medalia „Frields” în 2010. Clasamentul Shanghai se focalizează pe cercetarea universitară, fără a ţine seama de calitatea învăţământului. Contează consistent laureaţii Nobel şi Frields în rândul cadrelor didactice (20% din punctaj) şi foştii absolvenţi (10%), numărul de apariţii în două reviste anglofone „Nature” şi „Science” (20%), citările articolelor acestora (20%), cercetările citate în cursul ultimilor cinci ani (20%) şi performanţele raportate la numărul de cadre didactice – cercetători (10%). Sunt neglijate însă ştiinţele umaniste şi sociale, cu excepţia economiei. Încât până şi reprezentantul unei universităţi bine plasate protestează: „Aceste clasamente nu spun nimic despre talentul cercetătorilor noştri şi calitatea învăţământului nostru”, estimează Jean Chambaz, preşedintele Universităţii pariziene Pierre şi Marie Curie. Studenţii sunt chiar mai severi. „Aceste clasamente n-au altă justificare decât exacerbarea concurenţei în detrimentul cooperării”. Pentru a contra clasamentul Shanghai, Comisia Europeană intenţionează realizarea nu a unui clasament, ci a unei panorame a universităţilor europene, botezată U-Multirank, care ar trebui că devină accesibilă pe Internet în februarie 2014. Vor fi utilizate 13 criterii, incluzând inserţia profesională a absolvenţilor şi legătura cu economia din jur. Iniţiativa a fost deja criticată de către Liga Universităţilor Europene de Cercetare, din care fac parte universităţile Pierre şi Marie Curie, Strasbourg şi Orsay.