Mai întâi o precizare: fostul premier britanic Keir Starmer de acum demisionar, urmează să fie înlocuit pe 20 iulie la Downing Street, de Andy Burnhame, primarul oraşului Manchester. A fost decorat luni 13 iulie, premergător summit-ului Coaliţiei „ţărilor dispuse” să sprijine Ucraina, cu gradul de Mare Ofiţer al Legiunii de Onoare. Macron şi Starmer au iniţiat această Coaliţie de ţări dispuse, care oferă sprijin diplomatic şi militar Ucrainei. Prima reuniune a Coaliţiei, la început de 15 ţări, a avut loc la Londra pe 2 martie 2025. Scopul a fost acela de a pregăti garanţii de securitate, care ar putea fi oferite Ucrainei. Luni, la Paris, summit-ul organizat de Emmanuel Macron a reunit 37 de ţări, în jurul preşedintelui ucrainian Zelenski, care şi-ar fi exprimat disponibilitatea de a sprijini Kievul „mai rapid, mai puternic”, pentru a pune presiune asupra Rusiei şi a o împinge la masa negocierilor. Ceea ce pare improbabil, după ceea ce se întâmplă pe teatrele de operaţiuni. Keir Starmer a demisionat, după luni de presiune din interiorul propriului partid. Şi nu este singurul lider european a cărui popularitate s-a prăbuşit în sondaje, recordul pentru cea mai persistentă nepopularitate deţinându-l preşedintele francez. Friedrich Merz, cancelarul german, nu se descurcă mai bine. Pe 3 iunie a.c. a suferit o înfrângere umilitoare la ONU, fiindu-i refuzat Germaniei accesul în Consiliul de Securitate, din cauza alinierii necondiţionate cu Israelul, majoritatea statelor preferând să sprijine Portuglia şi Austria. Paradoxal, Giorgia Meloni şi Pedro Sanchez (în pofida scandalului de corupţie care îi afectează anturajul) se descurcă mult mai bine. A apărut însă, la nivelul tandemului Paris-Berlin, o problemă controversată ce nu poate fi evitată: cel de al 26-lea consiliu de miniştri franco-german de vineri 17 iulie, în Renania de Nord-Westfalia la castelul Augustusburg, are ca prioritate discuţia bugetului european pe termen lung (2028-2034). Fără acest element crucial nu poate exista… ambiţie europeană. Macron şi Merz sunt puşi în situaţia să stabilească o serie de poziţii comune la nivel european şi bugetul este una dintre ele. Poziţiile sunt cunoscute: Franţa doreşte să păstreze finanţarea PAC pentru fermierii săi, fără a creşte contribuţia financiară directă. Berlinul la rândul său doreşte ca dimensiunea actuală a bugetului european să fie corectată: Berlinul face un joc delicat croşetând un document neoficial, care ar enumera resursele proprii ce necesită aprobare atât a Parisului, cât şi a Berlinului. Cancelarul Merz doreşte limitarea dimensiunii bugetului UE şi apoi enumerarea noilor venituri fiscale. Cancelarul german a respins soluţia susţinută de Macron şi Draghi: împrumuturile comune. Reuniunea consiliului de miniştri franco-german începe la cina de joi seara, sub semnul celor mai bune intenţii. Dar, după toate aparenţele, puţine lucruri mai sunt, în relaţia Paris-Berlin, ca altă dată. Deşi în chestiunea războiului din Ucraina, încă, înţelegerea este deplină.
