Să recapitulăm câteva lucruri, deşi de la un moment la altul, fluxul de ştiri despre criza politică de la Bucureşti aduce elemente noi. Chiar neaşteptate. Oricum, coaliţia PSD-ALDE se găseşte într-un moment delicat. Cum Sorin Grindeanu refuză să demisioneze şi ar accepta gestul doar „la pachet” cu Liviu Dragnea, se poate spune că – legal discutând – Guvernul se află încă în funcţiune. Îl ajută în acest sens secretarul general al guvernului, Mihai Busuioc, care refuză să contrasemneze ordinul premierului, prin care acesta a dispus eliberarea din funcţie a unor miniştri, spre a fi publicate în Monitorul Oficial. Preşedintele Klaus Iohannis a luat act de criză, evitând însă, deocamdată, o implicare direct, sau în orice caz o intervenţie publică. Or, tocmai expectativa preşedintelui care lasă – cu tact – rezolvarea crizei, exclusiv pe seama coaliţiei de guvernământ, adânceşte impasul în care au intrat Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu. Şi, încetul cu încetul, criza s-ar putea întoarce împotriva lor. În presa străină comentariile sunt mai degrabă favorabile lui Sorin Grindeanu, chiar dacă accentele nu par deplin convingătoare. Oricum, se reiterează ideea partajării vinovăţiei, adică eventuala demisie din funcţie a premierului să fie însoţită şi de cea a preşedintelui partidului social-democrat. Un punct de vedere de luat în seamă, este cel exprimat la RFI de parlamentarul german de origine română, Bernd Fabritius, membru în Bundestag, din partea CSU (Uniunea Creştin-Socială), braţul bavarez al partidului condus de Angela Merkel (CDU). „Pentru mine este de neconceput ca un partid care a câştigat alegerile, cum le-a câştigat, să fie nevoit să se gândească la o moţiune de cenzură împotriva propriului guvern. O asemenea gafă nu am întâlnit în viaţa mea politică de până acum”. Bernd Fabritius, numai că nu le spune celor de la PSD că… n-au depăşit vârsta pubertăţii. Dacă alăturăm acestei declaraţii şi pe cea a prim-ministrului landului Saxonia, Stanislaw Tillich, făcută la Sibiu, într-o conferinţă de presă, că „România ar fi pierdut în imagine la nivel internaţional, dacă premierul Sorin Grindeanu ar fi demisionat”, felicitându-l chiar pentru „decizia anunţată miercuri seara”, putem realiza mai bine complexitatea jocului politic de la Bucureşti. Fiindcă există şi o parte „nevăzută” a tot ceea ce se derulează. Sorin Grindeanu este considerat un „cal troian”, dar nici el nu rămâne dator cu etichetările faţă de Liviu Dragnea, încât totul pare o bătălie încrâncenată pentru conducerea partidului. Ieri după-amiază, Victor Ponta fiind numit secretar general… al guvernului. Ceea ce ştim este că, în premieră, vom avea o moţiune de cenzură a unui partid împotriva propriului guvern. Situaţia s-a complicat de la o zi la alta şi s-ar putea ca războiul fratricid să se termine prost. Chiar pentru ţară, în momentul în care era considerată o insulă de stabilitate regională. Starea de consternare se face resimţită. Nu există o certitudine că toţi parlamentarii PSD-ALDE vor vota, necondiţionat, pentru trecerea moţiunii de cenzură. Nu toţi sunt „de acord” deplin cu linia dură a liderului lor, Liviu Dragnea. Să ne reamintim că la moţiunea de cenzură, precedentă, din 8 februarie a.c., iniţiată de PNL – susţinută de USR şi PMP – parlamentarii PSD, ALDE şi UDMR nu au votat pentru a fi excluse defecţiunile. În fine, lovitura trăsnet, în cazul că moţiunea trece, ar fi aceea ca preşedintele să-l desemneze tot pe Sorin Grindeanu, ca să formeze noul guvern, fie să desemneze un candidat din partea… PNL. Ca un răspuns logic la tot ceea ce se întâmplă. Şi în temeiul rechizitoriului, aşa-zisa „evaluare”, împotriva propriului guvern – girat de Liviu Dragnea şi condus de facto tot ce acesta – după numai 6 luni de activitate. Perioadă în care s-a confruntat cu două conflicte majore, reuşind să retrezească societatea civilă, dar şi să construiască un lider alternativ în propriul partid. Şi dacă Liviu Dragnea duce PSD în opoziţie, se poate spune că intră de-a dreptul în istorie.
