Pe 9 mai, chiar de Ziua Europei, Sibiul a găzduit Summitul Consiliului European, moment istoric pentru România şi pentru viitorul Europei. Summitul informal de la Sibiu al șefilor de stat sau de guvern din Uniunea Europeană, a fost organizat în contextul exercitării de către România a președinției Consiliului Uniunii Europene. Un eveniment care s-a desfășurat fără probleme, din perspectiva standardelor de protocol și securitate. Un summit unic, cu un document final important pentru viitorul Uniunii Europene. Un moment prielnic pentru ca liderii europeni să poată defini priorităţile strategice ale Uniunii Europene pentru următorii cinci ani, dar și să lanseze discuțiile despre viitoarea structură de conducere a Uniunii. Concluzia : poziția României în Uniunea Europeană s-a consolidat. Totodată, în marja summitul european, a avut loc şi conferința “Viitorul Europei, perspectivele evoluţiilor contemporane”, organizată de Centrul pentru Prevenire a Conflictelor și Avertizare Timpurie, sub înaltul Patronaj al Președintelui României și al Președinției române a Consiliului UE. Evenimentul s-a bucurat de o prezență internațională la nivel înalt. Despre Summitul de la Sibiu, importanţa acestuia, precum şi despre conferinţa internaţională am discutat cu Iulian Chifu, un analist de politică externă român, fost consilier prezidenţial, director al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor şi Early Warning, într-un amplu interviu, acordat în exclusivitate cotidianului regional „Cuvântul Libertăţii”.
Domnule Iulian Chifu, la aproximativ o săptămână de la Summit-ul de la Sibiu, aş dori să vă întreb dacă România a câştigat în urma acestui eveniment ?
În primul rând, a câştigat Europa. Iar România, prin faptul că este membră a Uniunii Europene a câştigat angajamentul statelor membre, a celor 27 de state membre, într-un moment delicat, în plină campanie electorală, când vorbim de rivalităţi între diferite familii politice. Cu alte cuvinte, România a câştigat o declaraţie strategică, care dă liniile pentru agenda stabilită pentru următorii cinci ani şi care marchează foarte clar, temele generale. Pe de o parte : unitatea Europei. Mergem împreună cu toţii şi adâncim integrarea. Pe de altă parte : coeziune, coerenţă, convergenţă. Teme majore care ţin de priorităţile României şi care se traduc în momentul în care această declaraţie politică devine agendă. Agenda politică s-a discutat în cadrul Summit-ului şi ea ţine de noua configuraţie a instituţiile europene, care aşa cum bine se ştie se vor schimba. Singura instituţie care nu se schimbă este Consiliul European, al cărui Summit a avut loc la Sibiu şi care se schimbă pe rând, doar când au loc alegerile naţionale şi când se schimbă guvernele şi şefii de state. În acest context, avem o declaraţie politică destul de solidă, cu elemente cheie : unitate – convergenţă, care se va traduce în următorul exerciţiu bugetar 2021-2027, în sensul salvării fondurilor de coeziune, de dezvoltare regională.
Şi totuşi care a fost cea mai mare dezbatere europeană…pe ce subiect s-a desfăşurat ea ?
Marea dezbatere europeană a fost aceea de a muta greutatea alocării fondurilor, a politicilor, din zona coeziunii şi a politicii agricole pe suprafaţă, nu pe proiecte, în zona migraţiei, care este marea problemă a UE şi integrarea imigranţilor şi în egală măsură, către proiecte din zona apărării, către Fondul European de Apărare, care finanţează proiecte comune la nivelul apării şi zonei industriale, care reunesc mai multe state, pentru a produce capabilităţi militare, competitive cu cele pe care le produc statele din afara UE. Aşadar, politica de coeziune, de dezvoltare regională este salvată. Şi aceasta este cea mai importantă realizare a Summit-ului, cu importanţă directă. În mod normal, declaraţia politică este urmată de agenda strategică, mai sunt de ajustat limbaje şi negociat nuanţe, după care pe baza acesteia se decantează politicile UE în perioada următoare. De aceea este foarte importantă Declaraţia de la Sibiu, care rămâne punct de referinţă pe următorii 5 ani, dar, rămâne punct de referinţă şi după aceşti ani. Iar în interiorul Declaraţiei există şi alte elemente care ţin de politicile României. În primul rând, vorbim de politica de extindere. Nu apare ca atare, dar apar angajamente care vizeză drumul de proiecţie al valorilor şi principiului europen şi vorbeşte despre deschiderea spre noi membri. Vom vedea din iunie, când sunt invitate să adere Albania şi Macedonia de Nord, dacă şi spaţiul de extindere continuă, mergem mai departe. Aşadar, politici fundamentale pentru România, care trebuiesc aplicate şi care se traduc, în momentul în care vor fi produse de Comisia Europeană, în modul în care UE va aloca bani statelor membre, inclusiv celor din Europa Centrală şi de Est, deci, din spaţiul noilor membri, pentru a asigura convergenţa acestora cu politicile europene.
Dar au fost şi teme care nu s-au discutat la acest Summit. Care sunt acestea şi care au fost motivele pentru care aceste teme nu au fost trecute pe agenda Summit-ului de la Sibiu ?
Sunt şi teme care nu s-au discutat. Aşa este. Una dintre acestea este tema Brexitului. Şi foarte bine că nu s-a întâmplat aşa, pentru că ar fi acaparat Summit-ul. Brexitul rămâne o problemă fierbinte şi vom vedea care va fi decantarea acestei teme. Chestiunea Brexitului ridică probleme de substanţă strategică în Europa, de echilibre şi mai ales de majorităţi calificate în Parlamentul European, care se vor pronunţa de acum înainte pe foarte multe teme, inclusiv de politică externă,de securitate şi apărare. În acest context, trebuie privit spaţiul de negociere. De asta nu există termenul de extindere în Declaraţia de la Sibiu. Pentru că există două state, Olanda şi Franţa care au rezerve majore vizavi de extinderea Uniunii Europene, inclusiv cu statele Balcanilor de Vest, unde există deja un angajamet în acest sens. Vom vedea luna viitoare cum se va realiza această convergenţă. Nu trebuie să uităm că acest subiect al extinderii este sensibil, mai ales în campanie electorală pentru anumite categorii politice şi anumite state.
Pe lângă Brexit, nici subiectul migraţiei nu mi s-a părut că a fost abordat chiar cu toată forţa…
În semestrul următor, subiectul migraţiei va trebui abordat frontal. UE nu este capabilă să absoarbe un milion de imigranţi care au invadat Europa, în urmă cu trei-patru ani. Este o problemă structurală. Până la urmă să nu ai capacitate să absorbi un milion, în condiţiile în care Turcia are vreo 3,7 milioane numai din Siria. Libanul avea în jur de 1,2 milioane sau Iordania. State mult mai mici, cu populaţii reduse. Fiind vecine cu spaţiul acesta de război din Siria, au avut capacitatea să găzduiască şi să întreţină, desigur, cu sprijinul ONU şi al Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi aceşti refugiaţi. Aici, probabil că mecanismele acestea trebuiesc puse la punct. Exact cum trebuie puse la punct protecţia frontierelor europene. Probabil că pasul următor acesta va fi. Şi aceasta este o preocupare.
Dar despre combaterea terorismului….este tot un subiect fierbinte al Uniunii Europene
Nu discutăm aici de componenta de schimb de intelligence şi de combaterea terorismului. Avem un terorism care vine din afară şi atacă Europa, un terorism care provine de la luptătorii străini care circulă în UE şi în spaţiile de conflict, iar cea de-a treia categorie, teroriştii născuţi acasă, teroriştii născuţi în Europa şi care se radicalizează şi care ajung să facă atacuri teroriste. Şi această temă necesită o atenţie deosebită. Şi cea mai importantă ameninţare rămâne : euroscepticismul, antieuropenismul, populismul, naţionalisme, antisemitismul şi toate celelalte componente, elemente de extremă dreapta şi stânga, care, în acest moment cangrenează aproape toate statele Uniunii Europene. Şi în această direcţie trebuiesc găsite soluţii, iar primul răspunzător este statul, dar UE trebuie să-şi creeze propriile sale politici, pentru a evita ca ea să-şi asume toate neajunsurile la nivel naţional, pentru că acestea sunt exportate de guvernele populiste, care spun „UE este vinovată, nu noi”. Aceste state populiste importând doar beneficiile…
În cadrul conferinței “Viitorul Europei, perspectivele evoluţiilor contemporane”, una dintre temele discutate a fost „Contribuţia actorilor externi la securitatea şi apărarea europeană”. Mai exact, care sunt actorii…
În primul rând, toată statistica arată că până la 87% din întreaga investiţie în apărarea şi securitatea Europei, sunt făcute de state care după Brexit se vor afla în afara Uniunii Europene. În ordine : SUA, Marea Britanie, Turcia, Norvegia, Canada…State, membre NATO, dar nu sunt state membre UE, dar, care au o contribuţie majoră în apărarea şi securitatea Europei. Este un fapt care arată o discrepanţă în asumarea responsabilităţiilor. Angajamentul pentru creşterea la 2% din PIB a fost asumat la Summit-ul NATO din Ţara Galilor, în 2014, când preşedintele SUA era Barack Obama. Nu mai spunem de Summit-ul de la Chicago, sau de cel de la Varşovia. Suntem în condiţiile în care UE trebuie să-şi crească propriile capabilităţi, care să poată fi puse la dispoziţia NATO, care, în egală măsură să poată fi utilizate pentru misiunile Alianţei. Asta este o realitatea care trebuie privită cu mare atenţie.
În presa internaţional Summit-ul a fost mediatizat foarte bine, despre presa din România ce ne puteţi spune ?
În afară de pornirile partizane, pentru că sunt alegeri şi în România şi avem şi acest Referendum cu două întrebări în marja alegerilor europene, evenimentul a fost reflectat foarte bine. Nici nu avea cum să nu fie. Este evenimentul de vârf al Preşedinţiei României la Consiliului Uniunii Europene. Este evenimentul care a găzduit preşedinţii de stat şi de guverne. Şi spunea cineva, mai exact, preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, că evenimente de această factură, bine organizate, au avut loc prin toate ţările, însă publicul din Sibiu a fost deosebit. Modul în care au fost primiţi în mijlocul publicului şefii de stat şi de guverne, comunicarea europeană, spiritul multicultural al Sibiului, civilitatea, toate acestea au jucat un rol major în ceea ce priveşte imaginea României. Ca obiect strategic important, după ce am reuşit în cadrul NATO să avem o importanţă mai deosebită, unde a contat foarte mult prezenţa noastră în teatrele de operaţiuni şi angajarea noastră, cam acelaşi lucru trebuie să se întâmple şi în UE, prin asumarea noastră şi legătura foarte strânsă cu miezul Europei, cu zona în care se iau decizile. Preşedintele României, este punctul, ancora care este considerată punct de referinţă european, pentru şefii de stat şi de guverne, în condiţiile în care relaţia Bruxelles-ului cu Guvernul României este una destul de contondentă, şi pe la relaţie directă cu Executivul, dar şi pe linie de grupuri politice. Ştim foarte bine dificultăţile din interiorul ALDE. Dar nici PSD nu a fost invitat la Summit-ul PES de la Sibiu. Sunt semnale extrem de complicate şi eu sper ca această reangajare şi apropiere de familile politice tradiţionale să se petreacă după alegeri. Pentru că altfel este extrem de periculos pentru România, pentru că deciziile până la urmă se iau în interiorul acestor familii politice. Şi ar fi contraindicat să regăsim partidele noastre în grupuri marginale, eurosceptice, suveraniste, cum se pregătesc acum, la nivel european.
