Frisoane în lume: riscul unui conflict direct Rusia – SUA

0
353

Mă număr printre cei foarte puţini, care, după 54 de ani de vechime neîntreruptă în presă – perioadă în care, de pildă, am comentat războiul arabo-israelian botezat „Youm Kippur”,  atentatele sângeroase comise de Al-Qaida împotriva  SUA, de la 11 septembrie 2001, actele teroriste din Orientul Mijlociu, comisepână şi de femei kamikaze şi, în final, chiar de copii-kamikaze, luptele din Afganistan împotrivatrupelor de ocupaţie ale Armatei Roşii şi, ulterior, împotriva invadatorilor occidentali, în frunte cu SUA, războaiele din Golf şi pe cel din Irak, determinat de intervenţia anglo-americană, etc., – pot spune că au existat cazuri  în care aşa-numitul echilibru al terorii dintre cele două superputeri militare mondiale a avut efect. Adică părţile în conflict nu au depăşit „linia roşie”, pentru că, între Casa Albă şi Kremlin funcţiona telefonul roşu, instalat la 20 iunie 1963, care-şi dovedea astfel eficienţa. Când, după 1990, acest telefon roşu nu a mai funcţionat, dat fiind că SUA s-au decretat unica superputere militară mondială, efectele dezastruoase ale acestui fapt s-au resimţit din plin pe plan internaţional şi cred că se mai resimt şi azi, dat fiind că acele conflicte s-au cronicizat.Ca urmare, cred că mult hulitul echilibru al terorii, concept pe care cele două părţi l-au adoptat în vremea Războiului Rece a funcţionat, iar azi am ajuns în situaţia exprimată perfect de vorba românească potrivit căreia „rău cu rău, dar mai rău – fără rău!!”

Scriind cele de mai sus am în vedere faptul că nu se întrevede nimic concret în privinţa încheierii războiului din Ucraina, mai mult, după gravul episod legat de scufundarea navei amiral a flotei ruse, Moskva, cred că lucrurile s-au complicat şi mai serios. În primul rând trebuie spus că, deja, vineri, în zori,  Rusia anunţa că a distrus o fabrică de armament de la Kiev, unii ziarişti informaţi susţinând că ar fi vorba chiar de cea care a produs rachetele care au scufundat crucişătorul Moskva. Comentatorii militari opinează că afrontul militar adus Rusiei prin lovirea acelei nave amiral va „accelera eforturile militare ale Rusiei, în căutarea unei victorii semnificative pe teren”,  după cum scria, la 15 aprilie, Hugo Septier de la BFMTV. com. Cu alte cuvinte, asistăm la o cotitură în acest conflict? Cred că da, întrucât deja se vorbeşte despre faptul că Rusia ar trebui „să intensifice bombardamentele asupra Kievului, astfel încât niciun lider (străin-n.n.) să nu mai poată vizita capitala ucraineană.”

Pe urmă, când mă gândesc la şansele unei misiuni de mediere, am în vedere că, înainte de toate, SUA nu acceptă şi nu încurajează aşa ceva, iar liderii dela Kiev sunt la ordinele Washingtonului. Apoi trebuie spus că, aşa cum arăta publicaţi on-line „The Conversation” referindu-se la şansele medierii într-un conflict,  între 1946 şi 2005, doar 39 dintre cele 288 de conflicte militare, adică 13,5% , s-au încheiat datorită unui acord de pace! Scurt şi cuprinzător! La cele de mai înainte aş adăuga încă un fapt neluat prea mult în seamă de marea presă a lumii. Este vorba de interviul pe care ambasadorul rus la Washington, Anatoli Antonov, l-a acordat revistei săptămânale americane „Newsweek” în care acesta declara: „Statele occidentale sunt direct implicate în Ucraina pentru că ele continuă să trimită masiv arme şi muniţie la Kiev. Ele sunt răspunzătoare de noile vărsări de sânge!”.Sunt acuzaţii foarte grave, completate de faptul că diplomatul rus  a susţinut că promisiunile preşedintelui Joe Biden de a trimite mai mult echipament militar trupelor ucrainene ar putea conduce laun conflict direct între Rusia şi SUA, aşa cum  releva, la 14 aprilie, publicaţia franceză  „Capital”, pe site-ul său.„Avertizăm că aceste livrări de arme sunt periculoase şi reprezintă o provocare la adresa statului nostru”, a spus Anatoli Antonov, după care  a adăugat: „Aceste ajutoare militare pot duce SUA şi Federaţia Rusă pe calea uneiconfruntări militare directe. Convoaiele de vehicule  ce transportă arme pentru a echipa trupele ucrainene sunt ţinte militare legitime pentru forţele noastre armate”. Potrivit sursei citate,  în continuarea interviului, ambasadorul a dat asigurări că scopul acţiunii ruseşti nu este ocuparea Ucrainei, ci „demilitarizarea şi denazificarea ” regimului de la Kiev.Este un obiectiv care, potrivit ambasadorului rus la Washingtion, ar fi aproape „atins”.

La rândul lui, preşedintele american Joe Biden  a apreciat că  actualul conflict ruso-ucrainean  este rezultatul unei „invazii neprovocate  şi nejustificate”, ordonată de Putin, pe care Kievul şi Washingtonul o apreciază drept o escaladare a intervenţiei iniţiate de Moscova în 2014. Afirmaţiile lui Anatoli Antonov din intervul citat par să nu-l fi impresionat pe Jake Sullivan, consilier pentru Securitate Naţională al preşedintelui Biden, care a declarat că SUA „se angajează să furnizeze Ucrainei armele de care are nevoie pentru a se apăra împotriva Rusiei”. Mai mult, Sullivan a a adăugat că  SUA „acţionează zilnic pentru a livra arme Ucrainei.” Capital.fr precizează, în context, că „Washingtonul organizează şi coordonează, totodată, livrările de arme provenind din alte ţări occidentale”. „SUA au trimis 1,7 miliarde dolari ajutor militar Ucrainei, după ce Rusia a invadat-o, la 24  februarie”, a precizat Casa Albă. Aceeaşi publicaţie scria că „mai multe ţări din NATO  şi alte state occidentale au trimis o cantitate stupefiantă de arme pentru a ajuta Ucraina”. Făcând un bilanţ, sursa citată  scrie că este vorba de mitraliere grele, rachete antitanc Javelin şi rachete Stinger, etc.Sunt doar câteva exemple din acest cokteil de arme pe care ţările vestice l-au acordat şi îl acordă Ucrainei, deşi Moscova  a făcut acele ameninţări directe, care ar trebui să provoace frisoane tuturor politicienilor preocupaţi cu adevărat de pacea, securitatea şi liniştea lumii de azi. Din păcate, toate indiciile arată că niciun lider din lumea azi nu este interesat de aşa ceva.Ca urmare, cred că există cu adevărat riscul unei confruntări directe Rusia-SUA, cu un cortegiu inimaginabil de implicaţii!

Dumitru Constantin