Eveniment anunţat, dar insolit: preşedintele Klaus Iohannis ne-a înştiinţat ieri şi explicat în acelaşi timp ce înseamnă instituirea stării de urgenţă, pe întreg teritoriul ţării, pentru 30 de zile. Există o lege specială care stabileşte cadrul juridic principal al stării de urgenţă şi este vorba de Legea 453/1 noiembrie 2004, pentru aprobarea OUG nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă publicată în Monitorul Oficial din 21 ianuarie 1999. Aşadar de ieri ţara se află în stare de urgenţă, iar decretul de instituire –contrasemnat de prim-ministrul Ludovic Orban- este publicat în Monitorul Oficial. Prevederile enunţate în decret vizează mai multe domenii –ordine publică, economie, sănătate, muncă şi protecţie socială, justiţie, afaceri externe– şi urmează să fie încuvinţate de Parlament în cel mult 5 zile. Măsurile „extreme” spunea Klaus Iohannis, vor fi temporare, şi vizate sunt măsurile privind restrângerea unor drepturi sau libertăţi fundamentale referitoare la libera circulaţie a cetăţenilor, circulaţia metroului, a trenurilor, accesul în restaurante, hoteluri, cafenele, cluburi ş.a.m.d.. Măsurile luate pentru prevenirea COVID-19 ca urmare a hotărârilor Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă devin obligatorii pentru persoanele fizice, persoanele juridice, autorităţile publice. O singură dată ne-am mai confruntat cu aşa ceva. O problemă de luat în seamă este aceea că anumite prevederi din Legea nr. 453/2004 n-au fost supuse controlului de constituţionalitate, fiindcă este pentru a doua oară după 1999, când se decretează starea de urgenţă. O noutate: publicaţiile care vor oferi ştiri false pot fi anihilate. Un capitol important al decretului privind instituirea stării de urgenţă se referă la măsurile în domeniul sănătăţii, cu referire expresă la achiziţionarea de materiale, echipamente şi medicamente în perioada pandemiei, prin proceduri de achiziţie directă, dar şi simplificarea procedurilor de decontare şi alocare a banilor pentru operativitatea demersurilor necesare. Instituirea stării de urgenţă produce efecte şi în domeniul justiţiei, întrucât în perioada imediată activităţile de judecată vor continua doar în cauzele de deosebită urgenţă care se vor stabili de conducerea ÎCCJ, respectiv colegiile de conducere a curţilor de apel, CSM urmând a oferi îndrumarea necesară pentru desfăşurarea şedinţelor de judecată prin video-conferinţă. Hotărât lucru, unele măsuri vor fi contestate în spaţiul public, deşi nu poţi face omletă fără să spargi ouăle, iar în faţa virusului şi al legii suntem egali. Măsurile anunţate apar ca fiind de reală oportunitate, raportate la evoluţia epidemiologică, fiindcă şi restrângerea unor drepturi este prevăzută a fi graduală. După ce am ignorat conceptul de disciplină, ba mai mult, de auto-disciplină, vorbind mereu de drepturi, niciodată de datorii, fără a înţelege că libertatea presupune şi disciplină, oscilând între prudenţă şi îndoială, trebuie să înţelegem că nu suntem singurii din Europa, care ne supunem unor rigori fără precedent. Avem nevoie, ca niciodată, de rigoare, de disciplină, solidaritate, şi, de ce nu, empatie.
