În timp ce căutările pentru găsirea supravieţuitorilor în epava vasului de croazieră Costa Concordia au continuat şi în cursul zilelor de duminică şi luni, italienii şi nu numai se întreabă asupra cauzelor naufragiului, calificat de presa din Peninsulă „croaziera morţii” şi comparat cu „Titanicul”. A cui este vinovăţia, a omului sau a maşinii? În centrul polemicii, responsabilitatea comandantului Francesco Schettino, încarcerat sâmbătă, 14 ianuarie a.c., pentru omucidere şi abandonarea navei. Potrivit unei prime ipoteze, accidentul s-ar datora unei erori de navigaţie din partea comandantului italian. Procurorul-şef de Grosseto, Francesco Veruzio, a confirmat duminică, 16 ianuarie a.c., la televiziunea Sky TG 24 că „ruta urmată de navă n-a fost bună”. „A fost comisă o mare greşeală, cu consecinţe dramatice” a denunţat ministrul italian al Apărării, amiralul Gianpaolo di Paolo. Numeroase dovezi adunate relevă că vasul de croazieră a navigat foarte aproape, la circa 50 de metri după anumite surse, 150 de metri după altele, de coastele micii insule Giglio, situată în faţa litoralului de sud al Toscanei. Potrivit unor declaraţii, Francesco Schettino a dispus un fel de paradă, cu toate luminile, dar şi cu sirenele declanşate, pentru a-i saluta pe cei 800 de locuitori din Giglio. Cutia neagră, recuperată, va indica traseul urmat şi va face lumină asupra acestei chestiuni. Însuşi procurorul de Grosseto opinează că, în mod riscant, comandantul a apropiat vasul de insula Giglio, încât a lovit un perete stâncos, pe flancul stâng, ceea ce a înclinat nava, apa pătrunzând prin spărtura produsă într-un interval de două-trei minute. S-a confirmat, de asemenea, că nava a fost părăsită de comandant înainte de evacuarea pasagerilor. O informaţie care se cristalizează este că bilanţul provizoriu este în continuare fluid, fiind confirmate până acum 6 decese. Luni dimineaţa a mai fost descoperit în epava navei încă un decedat, a cărui identitate n-a fost stabilită. Duminică, compania proprietară a Costa Concordia l-a acuzat pe căpitan de comiterea „de erori” în timpul rutei de navigare. În momentul naufragiului, vineri seara, ora 21,30, nava transporta circa 4.229 de persoane, din care 3.200 de turişti, de şaizeci de naţionalităţi diferite, şi 1.000 de membri ai echipajului. Potrivit Costa Croisieres, membrii echipajului erau de patruzeci de naţionalităţi diferite, cei mai mulţi asiatici (300 filipinezi, 200 indieni şi 170 indonezieni). Media italiană a consemnat că în timp ce ultimii pasageri nu fuseseră evacuaţi, potrivit pompierilor, comandantul a fost găsit extenuat undeva pe ţărm. Cotidianul britanic „The Guardian” a evocat o a doua ipoteză privind cauza scufundării Costa Concordia. Este vorba de o posibilă pană de curent, care ar putea fi la originea pierderii controlului navei. „Vasele de croazieră sunt dependente de aparatura electronică şi implicit de electricitatea care le alimentează” notează cotidianul britanic. „Fără curent electric, o navă este slăbită şi martorii oculari vorbesc de o explozie în sala motoarele, cu puţin înainte ca nava să eşueze”. În fine, este menţionată şi o superstiţie, şi ziarul italian „Il Giornale” aminteşte, în ediţia sa din 15 ianuarie, că atunci când, în septembrie 2005, vasul Costa Concordia a fost lansat la apă, sticla de şampanie nu s-a spart, semn rău pentru marinari. Vasul a mai fost lovit în 2008, în timpul unei furtuni, când a lovit docurile portului Palermo, suferind mici avarii. Scenele apocaliptice şi de panică, cu busculadele dintre turişti, în încercarea acestora de a urca în şalupe, sunt greu de descris, şi trebuie ţinut seama de faptul că membrii echipajului, din rândul cărora majoritatea nu vorbeau italiana sau engleza, nu puteau comunica cu turiştii.
