Una dintre marile umilinţe a Ştiinţei s-a petrecut sâmbătă seara, în Ştefan cel Mare, unde cea mai slabă echipă din istoria lui Dinamo a zdrobit trupa lui Mangia. Cei 500 de fani ai Ştiinţei au fost în superioritate numerică pe stadion, dar, în faţa acestei prestaţii penibile a favoriţilor, i-au ironizat şi le-au întors spatele la final
Craiova avea momentul ideal nu numai pentru a încheia perioada lungă fără victorie în Ştefan cel Mare, ci chiar pentru a surclasa Dinamo, echipă aflată în vrie, în cea mai slabă componenţă şi cea mai proastă perioadă de la înfiinţare. Şi fanii se aşteptau la o defilare în Ştefan cel Mare, nu doar ai Ştiinţei, care au venit vreo 600 să savureze un eventual succes istoric, cu riscul de a îngheţa bocnă patru ore pe stadion, ţinând cont că meciul a fost decalat, ci şi dinamoviştii, mai puţini în propria arenă decât galeria olteană, de teama unei umilinţe în derby! Am văzut că pe teren situaţia a fost opusă celei estimate, preconizate de ambele tabere sau chiar de neutri. Craiova s-a prezentat mai jenant decât pe vremea când se preda în faţa „câinilor”, în era Gigi Neţoiu. Să pleci fără măcar un cartonaş galben din Ştefan cel Mare în condiţiile în care eşti surclasat şi ale terenului greu te poate duce cu gândul la lucruri „necurate”. Oricum, suspiciuni se pot naşte. Dacă nu a fost blat şi acum, aşa cum au insinuat unii fani craioveni atât pe stadion, cât şi pe reţelele de socializare, atunci avem parte de unul dintre cei mai modeşti antrenori care au activat la Universitatea. În orice scenariu, italianului îi va fi greu să continue în Bănie. S-a cam prins toată lumea de calităţile sale. Bun diplomat, bun organizator, tip inteligent, Mangia s-a adaptat la Craiova, a avut şi rezultate, dar acestea s-au datorat echipei, a jucătorilor determinanţi, care şi-au pus amprenta pe unele meciuri, în special în condiţiile unui campionat destul de slab. Să nu uităm că în parcursul din Cupa României, atât cel de anul trecut, cât şi cel de anul acesta, Craiova a întâlnit patru echipe din ligi inferioare, inclusiv în finală, şi niciuna din play-off! Dar acesta este unul dintre punctele forte ale lui Mangia: norocul. Tehnico-tactic, Mangia nu a impresionat cu nimic, ba chiar a dezamăgit, ţinând cont de CV-ul său, cu job-uri la echipe de Serie B şi finală europeană cu naţionala de tineret a Italiei. Din mandatul din Bănie ne explicăm de ce nu a încheiat Devis nici măcar un sezon la vreuna dintre echipele antrenate. „A fost cel mai prost meci de când sunt în România” dixit Mangia după umilinţa din Ştefan cel Mare. A fost cel mai prost rezultat, fiindcă meciuri la fel de prost pregătite au mai fost. Dinamo, o echipă cu jucători de Divizia B a surclasat o echipă cu potenţial se titlu, dar care s-a prezentat ca una de judeţ. Diferenţa au făcut-o şi antrenorii. Atât la nivel motivaţional, cât şi tactic. Cu nişte jucători medii din liga a doua, cu unii aduşi de pe plaje la reciclare de Rednic, şi cu o triplă pe care Montini, un atacant care nu a rupt plasele nici prin Serie C, o va înrăma, Dinamo a trecut la scor de alb-albaştri, care nu s-au omorât cu firea pe teren şi nu păreau afectaţi nici la declaraţiile de la final. Fanii din peluză au fost stupefiaţi, iar reacţia lor a fost sinceră, decentă, inteligentă, amuzantă. Puşi în postura de a asista la un simulacru de meci, suporterii au scandat: „Un şut pe poartă, să tragem un şut pe poartă!”, „Jucaţi fotbal!”, „Mangia, te rugăm, un şut pe poartă să dăm!” sau „Campionii, campionii!”. La final, galeria a întors spatele jucătorilor veniţi să o salute, atât pentru a arăta şi a penaliza modul cum au tratat ei acest derby, dar şi poate pentru a evita să le adreseze unele cuvinte mai grele, inevitabile în astfel de momente. Oricum, în Ştefan cel Mare, Univesitatea a fost reprezentată doar de suporteri, nu a avut nici echipă şi nici antrenor.