La 16 noiembrie 1972, la Paris, în cadrul celei de-a XVII-a sesiuni a Conferinţei generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, statele membre ale UNESCO au adoptat Convenţia privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural. La cea de-a 34-a sesiune a Comisiei pentru Patrimoniu Mondial s-a hotărât ca data de 16 noiembrie să fie sărbătorită ca Ziua Patrimoniului Mondial.
Prin declararea la nivel naţional a Zilei Patrimoniului Mondial, se promovează elementele de valoare universală ale patrimoniul mondial românesc şi se evidenţiază necesitatea protejării şi conservării acestora.
România are șapte situri înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, șase fiind situri culturale – bisericile cu pictură murală din nordul Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea (din 1993), cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (din 1999), Centrul istoric Sighişoara (1999 – foto), Mănăstirea Hurezi (1993), situri săteşti cu biserici fortificate din Transilvania (1993), bisericile de lemn din Maramureş (1999) – şi un sit natural, Delta Dunării (1991). De asemenea, România are înscrise 15 obiective pe lista tentativă a Patrimoniului Mondial UNESCO.
