Tăvălind cuvintele într-un sos cleios, fad şi indigest, preşedintele Klaus Iohannis, candidat la un al doilea mandat, a decretat deja că „nu poate exista o dezbatere cu un candidat al unui partid, care a guvernat împotriva românilor trei ani de zile”. Asta se cheamă reducţionism contondent. Klaus Iohannis afirmă cu seninătate despre Viorica Dăncilă că este anti-europeană, şi din acest motiv nu vrea o dezbatere deschisă cu ea. Adică lidera unui partid care a încheiat cu mare succes preşedinţia Consiliului UE este anti-europeană, iar Frans Timmermans şi Jean Claude Juncker primeau la discuţii lidera unui guvern anti-european. Un guvern cu cea mai mare creştere economică din UE. Şi tăcere. Nici cei peste 5 milioane de pensionari, care au beneficiat de consistente ajustări necesare de pensii, nici milionul de bugetari, care are salarii copios augumentate, precum şi vouchere de vacanţă, nici miile de fermieri, care şi-au primit la timp toate formele de subvenţie, izbutind performanţe agricole fără precedent, nici studenţii mângâiaţi cu burse şi alte facilităţi, precum transportul feroviar gratuit, nici alte categorii sociale, beneficiare ale unor politici imperios necesare, n-au mimat măcar „un protest cordial”, o bombăneală de omenie, o nemulţumire cu faţă umană, validând astfel afirmaţiile fostului primar al Sibiului, Klaus Iohannis, dornic de un al doilea mandat de preşedinte, în condiţiile în care bilanţul său –potrivit propriei mărturisiri- are ca reper înlăturarea PSD-iştilor de la putere. De parcă PSD-iştii, termen repetat de 78 de ori (!) în conferinţa „extraordinară” de presă de la sediul PNL- se instalaseră la Palatul Victoria, printr-o lovitură de stat, nu prin vot popular. Dar, lipsiţi de spirit civic, devitaminizaţi, neoxigenaţi, trăim în penumbra unei anxietăţi difuze, pendulând între stări de spirit diverse. Klaus Iohannis fuge de o confruntare „unu la unu” cu Viorica Dăncilă, limbajul şi stilistica luptei sale electorale simţindu-se eliberate de orice exigenţă. Oricum e jenant să pronunţi sacadat, în zeflemea, Va-si-li-ca, un nume alminteri neaoş, prea românesc şi oricât ar părea de paradoxal, cu etimologie aristocrată. Dar care este bilanţul său real, ca preşedinte al ţării, fiindcă acesta rămâne învăluit în mister? Să lăsăm vacanţele, oricum mai numeroase decât cele enunţate, şi să ne aplecăm „aşezat” –termen drag- asupra împlinirilor sale, enunţate chiar de săptămânalul german „Der Spiegel”, care în ediţia online din 10 noiembrie a.c. îi arăta pisica neagră, vorbind de un mandat eşuat, în care nu şi-a onorat niciuna din promisiunile electorale. De asemenea, insera „Der Spiegel” neparticiparea la dezbaterile electorale a provocat nemulţumire. E departe de adevăr „Der Spiegel”? Să fim serioşi. În politica externă, unul din domeniile ce-i revin preşedintelui ţării, Klaus Iohannis a făcut o figură mereu nesigură, mereu ambiguă, mereu lipsită de transparenţă şi de rezultate concrete. Fostul eurodeputat social-democrat, Victor Boştinaru, cu expertiză în domeniu, menţiona situaţia inflamată „din Balcanii occidentali”, la care Klaus Iohannis n-a avut nici o referire în nici o împrejurare. Despre politica de bună vecinătate, acelaşi lucru. Despre afirmaţia recentă a lui Emmanuel Macron, potrivit căruia „NATO este în moarte cerebrală”, de asemenea tăcere. În relaţiile cu Rusia, tot mai reci, a spus că promovăm politica Uniunii Europene, deşi nu puţini lideri din ţări membre (Italia, Franţa, Germania, Ungaria, Austria, Grecia, Bulgaria) au abordări pragmatice. De la Washington, Klaus Iohannis s-a întors cu o şapcă, dăruită de Donald Trump, şi un pasaj din Declaraţia comună: „Vom evita riscurile de securitate care însoţesc investiţiile chineze în reţelele de telecomunicaţii 5G”. O frază bine întoarsă din condei, care în realitate nu-i decât un angajament de adversitate, faţă de chinezi, prieteni tradiţionali ai României. Şi ce prieteni! Dar, nu-i nimic: Emmanuel Macron s-a întors, mai zilele trecute, de la Beijing, cu contracte de 15 miliarde de euro, iar Angela Merkel, în urmă cu mai bine de o lună, efectuase de asemenea o vizită lucrativă, dar cu Israelul, ţară cu care avem de 70 de ani relaţii diploatice, unde de ani buni nu avem numit ambasador, nu are nimic de spus? Ne oprim din enumerări, fiindcă preşedintele în mandat, Klaus Iohannis, dornic de continuitate, s-a întors de fiecare dată, de la Consiliul European, fără să dea vreo explicaţie Parlamentului, alegătorilor, de la care vrea acum voturi, în privinţa poziţiei avute. Şi mai vrea, cum ştim, un mandat, despre care ne va vorbi în propria dezbatere electorală, organizată marţi, un fel de „box cu umbra”, cu invitaţi, obligatoriu, „de calitate”!
