Eveniment de referinţă, de o amplitudine culturală aparte, derulat joi seara, în incinta Muzeului de Artă din Craiova: inaugurarea Centrului Cultural „Brâncuşi”. O construcţie grandioasă, fără echivalent, după un proiect al arhitectului modernist Dorin Ştefan, profesor la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, prezent la eveniment. A fost o seară mai mult decât agreabilă, pe terasa din spatele clădirii „Jean Mihail”, cu gust amenajată, premergător punerii în scenă a întregii coregrafii. Înainte de toate, adică de orice comentariu, salutară ospitalitatea amfitrionilor –la cote ridicate-, faţă de toţi invitaţii. Numeroşi, poate peste 250, din mediul academic, administrativ, dar şi cel de afaceri. Din „afară” au răspuns invitaţiei, delegaţiile raionului Cimişlia (Rep. Moldova) şi Voievodatului Warminsko Mazurskie (Polonia), reprezentanţii oraşelor Figueres (Spania) şi Vidin (Bulgaria). De asemenea, pe lângă parlamentarii de Dolj, europarlamentarul Claudiu Manda, au fost prezenţi şi preşedinţii consiliilor judeţene din judeţele limitrofe. Rafinamentul s-a resimţit în multe detalii organizatorice, încât nimic n-a fost scăpat din vedere. Orchestra Filarmonicii „Oltenia” (manager Ivona Stănculeasa) a avut o bună prestaţie, iar solista Renata Vari, acompaniată la pian de Mihai Ungureanu, de asemenea. I-am lăsat la urmă pe prezentatorii evenimentului, Lucian Dindirică şi Simona Muşuroi (TVR Craiova) –responsabili cu ţinuta şi stilul evenimentului -, ambii cu o dicţie impecabilă, o înzestrare oratorică şi o bună calibrare a comunicării. Atmosferă destinsă. Cei care au avut alocuţiuni – Cosmin Vasile preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Lia Olguţa Vasilescu primarul Craiovei, Marcel Ciolacu preşedintele Camerei deputaţilor şi liderul PSD, Dorin Ştefan – arhitectul construcţiei – şi IPS Irineu, Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, au circumscris „foişorul de sticlă”, inegalabilul centru spiritual, unei respiraţii culturale de anvergură a Craiovei, fără precedent, unei energii seducătoare care pulsează în marele municipiu. Ca să nu complic comentariul a fost o seară, din punct de vedere organizatoric, la nivelul momentului celebrat. Şi asta pentru evitarea oricărei fudulii lumeşti. Oricum, nimic grandilocvent, nimic ostentativ, nimic impudic. Mai degrabă o sobrietate (nu energetică!), cât realmente impusă de ceremonia în sine, cu câteva nuanţe în plus. Neîndoielnic s-a trudit de-a dreptul, nu numai de-a lungul a peste 7 ani, ci şi premergător inaugurării, pentru ca întregul protocol să fie la înălţime. Creaţia arhitectului Dorin Ştefan, o expresie a preţuirii artei moderne, l-ar putea mulţumi, rămânem convinşi, inclusiv pe marele Brâncuşi. Nu voi descrie imaginile tulburătoare ale Ovoidului şi Măiastrei, ce ocupă tot spaţiul interior al semnalului, lăsând vizitatorii să-şi facă propria impresie. Virtuozitatea este cuvântul care descrie totul. Arta este altceva decât redarea fidelă a vieţii. Arta este transigurarea vieţii. Perplexitatea e admirativă. Craiova n-a fost, prin jocurile de culise, practicate la momentul respectiv, selectată pentru a deveni Capitală Culturală. A devenit sau este pe cale de a deveni Capitală Culturală, graţie eforturilor îngemănate ale Consiliului Judeţean Dolj, cum am mai spus (finanţarea este integrală din fonduri proprii), şi ale primarului Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, un parteneriat fertil, fără sfârşit. Menit să asigure reconstrucţia normalităţii culturii doljene, parte a culturii româneşti. Un patriotism al bunătăţii acomodante şi al exigenţei necruţătoare. De o inteligenţă strălucitoare, dublată de stilul casant şi timbrul inconfundabil, IPS Irineu, în mesajul său, a stăruit asupra necesităţii imperioase, a propagării în lume, a ceea ce există la Craiova: Casa lui Brâncuşi. Un miracol. Care îşi aşteaptă vizitatorii.
