Finala Cupei României a fost parcă o repunere pe tapet a Cupei Siderurgistul, cu nou-promovata în Liga I, Oţelul Galaţi, şi divizionara secundă, Corvinul Hunedoara, protagoniste. Niciuna nu mai câştigase trofeul, deşi moldovenii avuseseră o şansă, dar pierduseră finala de acum 20 de ani, pe vremea când Dinamo lua cupele dinainte să se joace. Ultimul act a avut loc la Sibiu, ca şi anul trecut, probabil pentru că prin zonă se încing chermeze grandioase pentru federali.
A câştigat Corvinul, echipă care acum un an se pregătea încheie play-off-ul Diviziei C, care n-a avut voie să promoveze în Liga I şi care nu este sigură că poate evolua în cupele europene. Iar dacă joacă, nu ştie unde va fi gazdă. Dar a reuşit ceea ce nici ce trupa lui Lucescu de acum 40 de ani, cu Gabor, Klein, Andone, Rednic, Mateuţ, etc, nu putuse aduce lângă furnale: un trofeu.
A fost 2-2 după 120 de minute, 3-2 la lovituri de departajare. Corvinul meritat trofeul, măcar că a avut în ultimele 2 minute înainte de prelungiri mai multe ocazii decât a avut Craiova lui Petev în 120 de minute în sferturi cu măcelarii lui Dorinel. Galaţiul a condus de două ori, dar Hunedoara a avut mai multe ocazii şi un joc mai coerent. Fără străini, fără nume cunoscute, Corvinul a arătat mai bine decât trei sferturi dintre echipele primei ligi ticsite cu străini de mâna a şaptea.
La schimbările tactice din minutul 120 şi la întocmirea listei de penalty-uri, Florin a fost Maxim, Dorinel a fost diminutiv. Primul fost pe cai mari cu Hergheligiu, al doilea a fost plăpând cu Ghiocel. El şi alţi doi străini au dat chix de la punctul cu var, în timp ce Dorinel bântuia pe la vestiare de emoţii, precum Mancini la Cupa Asiei când sud-coreenii îi eliminau pe saudiţii săi. Portarul Lefter i-a lăsat cu buzunarele goale pe băieţii de la Dunăre, în timp ce el şi colegii au ridicat trofeul şi l-au dus lângă Castelul Corvinilor. Şi răsună din nou refrenul neaoş de pe vremea când hunedorenii descindeau în Parc la noi, pentru a da replica Jiului IEELIF: “O echipă are ţara, o echipă are ţara, e Corvinul Hunedoara, e Corvinul Hunedoara…”
Corvinul este a cincea echipă din liga secundă care câştigă Cupa României, după Metalul Reșița în 1954, Arieșul Turda în 1971, Chimia Râmnicu Vâlcea în 1973 şi Rapid în 1975 (atunci când Nae Manea şi arbitrul Rainea au remontat după reuşita lui Nelu Oblemenco şi au trimis trofeul în Giuleşti, amânând cu doi ani prima Cupă pentru Ştiinţa).
Corvinul ar trebui să joace în Europa League, dacă obţine licenţa de la UEFA. Dacă nu, locul 3 din play-off îi ia locul în această competiţie, iar locul 4 dă baraj cu învingătoarea dintre Oţelul şi U Cluj. Cele care se duelează duminică pentru a treia oară la Galaţi în decurs de câteva săptămâni, după ce moldovenii i-au răpus de două ori în 3 zile pe ardeleni, şi în semifinalele Cupei şi în play-out.
