Nicolas Maduro, un fost şofer de autobuz în vârstă de 50 de ani, a venit în politică pe linie sindicală, ajungând să se prezinte drept „fiul” spiritual al lui Hugo Chavez. De duminică, este noul preşedinte al Venezuelei, cum a cerut venezuelenilor, cu puţin înainte de moartea sa, Hugo Chavez. Uşor de recunoscut prin statură, dar şi mustaţa neagră, acest membru al primului cerc al fostului lider, decedat în urma unui cancer nemilos la 5 martie, nu beneficiază nici de carisma şi nici de elocvenţa mentorului său, dar opţiunea lui Chavez a fost suficientă pentru a determina alegerea sa în fruntea celei mai bogate ţări petroliere. Hugo Chavez câştigase ultimele alegeri prezidenţiale, din octombrie 2012, cu 55% din voturi. Ei bine, Nicolas Maduro a recoltat 50,66% din sufragii, faţă de 49,07% cât a obţinut contracandidatul său, guvernatorul Henrique Capriles. Noul preşedinte a revendicat în faţa partizanilor săi, adunaţi în faţa palatului prezidenţial, „o victorie justă, legală, constituţională”. Capriles a refuzat însă, duminică, să recunoască victoria lui Maduro înainte de renumărarea tuturor voturilor, în condiţiile în care diferenţa este de 235.000 de voturi. „Nu vom recunoaşte un rezultat înainte ca fiecare buletin al venezuelenilor să fie renumărat, unul câte unul”, a declarat Capriles, în cadrul unei conferinţe de presă organizate în timp ce adversarul său a fost declarat oficial învingător. „Perdantul de astăzi sunteţi dumneavoastră şi vă spun acest lucru deschis”, i s-a adresat candidatul opoziţiei lui Maduro, agitând un document care enumeră 3.200 de incidente dezvăluite duminică, „în cursul procesului electoral”. „Această luptă nu este terminată”, a adăugat Capriles, „vom insista pentru ca adevărul să fie cunoscut”. „Să deschidem 100% din urne, nu ne este teamă, urnele să vorbească, să spună adevărul”, i-a răspuns Maduro. „Eu am făcut un mare efort parcurgând fiecare oraş, un efort fizic, emoţional, moral, cu sufletul îndurerat de pierderea Comandantului nostru, Chavez”, a spus Maduro. Noul gardian al „revoluţiei bolivariene”, garantul unităţii chavizmului în absenţa Comandantului, a proclamat loialitatea sa faţă de fostul preşedinte, dar, de asemenea, a lăsat să se întrevadă şi un stil propriu, atins de misticism oriental, mai ales atunci când l-a văzut pe Chavez reîncarnat într-o mică pasăre. Fost ministru al Afacerilor Externe după 2006, Maduro devenise vicepreşedinte al lui Chavez după victoria acestuia la alegerile prezidenţiale din 7 octombrie 2012. Apoi a devenit preşedinte interimar pentru o scurtă vreme. Între 2005 şi 2006 deţinuse funcţia de preşedinte al Adunării Naţionale. Şi asta după ce, în 1998, câştigase primul mandat de deputat, sub steagul Mişcării celei de-a cincea Republici, fondată de Chavez. Analiştii subliniază moderaţia sa şi capacitatea de a naviga printre diferitele tendinţe ale chavismului, caracterul conciliant şi marea capacitate de negociere. Foarte apropiat de liderii cubanezi Fidel şi Raul Castro, Maduro este în acelaşi timp adaptat discursului antiimperialist şi susţinerii unor regimuri controversate, precum cele din Iran şi Siria. Este căsătorit cu Cilia Flores, procurorul general al republicii, o figură a chavismului.
