Edmond Tălmăcean, consilier local municipal la Primăria Sectorului 2 din Capitală, a vrut să cunoască deplina consacrare. Nu politică. Cu aceasta cocheta de mai multă vreme, din moment ce, la un moment dat, fusese aproape de funcţia de prefect al Capitalei, suflată nemilos de un alt pretendent. Trimis ca înfocat vector de imagine al PDL la toate televiziunile, Edmond Tălmăcean n-a avut randament, sau cum s-o măsura prestaţia în astfel de situaţii, până în ziua în care a găsit de cuviinţă să arate ce ştie să facă din corp şi picioare imitându-l pe Michael Jackson, pe melodia „Bad”, după care a băgat şi un dans sentimental în direct, ca să arate că ştie şi aşa ceva, dovedind veleităţi artistice, dar şi antrenament asiduu, de luat în seamă. Într-o altă împrejurare îşi contrazisese adversarii politici în versuri. Abia din acel moment, Edmond Tălmăcean, după ce făcuse o figură de inept, vorbind în numele partidului, vrute şi nevrute, a fost luat în seamă, adică reluat până şi la breacking news, spre a concura pe Iri şi Moni Columbeanu în nefericitul amurg al căsniciei lor şi târguiala pe progenitura comună, într-un suspans nebun care a făcut rating. Firi mai obtuze din partid s-au arătat indignate şi noroc cu şeful Guvernului, adică Emil Boc, care, întrebat de jurnalişti cum comentează, s-a limitat în a spune că are treburi mai importante decât să urmărească show-bizzul cu Edmond, debitând la televizor tot ce-i trece prin cap. Acum adevărat este că în chestiuni economice nu se dovedise prea inspirat şi cam uitase ce repetase acasă. Tenace, îşi vedea de ale lui. Primise vestea nemiloasă a divorţului introdus de soţie şi, cum la români un necaz nu vine singur niciodată, vicepreşedintele PDL Cezar Preda a declarat joi seara, la Constanţa, că imitatorul lui Michael Jackson fusese numit în Consiliul de Administraţie al Portului Constanţa. A fost contrazis de îndată şi conducerea Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa a infirmat ştirea, menţionând că Edmond Tălmăcean a făcut parte din CA, dar timp de câteva luni, prin 2005. Lipsit de umor, nu-i aşa, Cezar Preda. Ignoranţilor ar putea striga în gura mare, în orice împrejurare, Edmond Tălmăcean. Sunteţi lipsiţi de orice fior artistic şi nu doar atât, dar sunteţi roşi de invidie, când talentele artistice provenite din rândurile militanţilor partidului vă eclipsează. Retrograzilor! Tocmai când crăpa de oftică opoziţia, că nu poate oferi la concurenţă un exemplar de acelaşi calibru, ca să mai aline suferinţele pensionarilor năpăstuiţi, strânşi ciorchine la ajutoare, Edmond Tălmăcean se vede stigmatizat şi ameninţat cu marginalizarea. O mână de ajutor, dar neconcludent, venise de la Roberta Anastase. Mare iubitoare de divertisment. V-a mai apărea pe la televiziuni, ni se spune, dar în nume propriu, nu al partidului, însă viitorul lui politic rămâne senin. Divertismentul cu Edmond Tălmăcean ne arată că suntem pe drumul cel bun. De mai multă vreme şi nu vrem să înţelegem că ar trebui să devenim fanii lui.
