Prezentat ca o portavoce a săracilor, Papa Francisc este originar din America de Sud, unde a prins naşterea teologiei eliberării. Gândirea teologică creştină, asortată mişcării socio-politice de inspiraţie marxistă, a apărut în anii ’60, ca răspuns la sărăcie. Teoretizată de Gustavo Gutierrez în cartea apărută în 1972, teologia eliberării susţine eliberarea popoarelor, regăsirea demnităţii şi speranţei săracilor şi excluşilor. Adepţii acestui curent de gândire s-au angajat contra dictaturilor militare conservatoare în mai multe ţări din America Latină. Relaţiile cardinalului argentinian Jose Maria Bergoglio, primul papă originar din America, cu teologia eliberării, sunt dezbătute. Se convine asupra faptului că Bergoglio n-a încetat să denunţe neoliberalismul, corupţia, clientelismul politic şi sărăcia. El a recunoscut, de asemenea, că a fost puternic influenţat de arhiepiscopul de San Salvador, Oscar Romero, ucis la 24 martie 1980, pentru poziţia sa contra armatei şi în favoarea drepturilor omului. Cu toate acestea, absenţa angajamentului său contra dictaturii militare argentiniene (1976-1983) este o realitate. Poziţia lui Jose Maria Bergoglio este cea tradiţională din partea bisericii: săracii sunt văzuţi ca temă de eliberare, actorii propriei lor istorii. Pentru teologia eliberării, emanciparea săracilor implică o schimbare radicală a societăţii. Teologia eliberării implică, de asemenea, denunţarea violării drepturilor omului, dictaturile militare, ajutarea celor care s-au jertfit în anii ’70-’80 în America Latină. Există controverse cu privire la rolul jucat de Bergoglio în timpul dictaturii argentiniene. Pentru mulţi, el este vinovat pentru că a închis ochii, cum a făcut-o şi biserica argentiniană, asupra crimelor dictaturii şi unii spun că a fost implicat în represiuni. Ceea ce este o realitate e faptul că între 1976 şi 1983 în Argentina s-au înregistrat zeci de mii de morţi şi dispăruţi, de zece ori mai mulţi decât sub dictatura lui Augusto Pinochet, în Chile. Discuţia pe această temă este amplă, cu argumente pro şi contra. Jose Maria Bergoglio s-a angajat într-o luptă politică împotriva guvernului preşedintelui argentinian, Cristina Kirschner, privind legea care permite căsătoriile între persoanele de acelaşi sex. Opoziţia frontală a cardinalului Bergoglio a fost şi pe chestiunea privind avortul. Dar sunt, evident, forme de protest mult mai diluate decât cele care ar fi trebuit să fie exprimate pe vremea dictaturii militare, când naţional-catolicismul era ideologia dominată de forţele armate. Iubind lectura, fotbalul şi tangoul, Bergoglio este dintr-un început un papă care se distinge printr-o mare discreţie, adept al sloganului „păstrează non-politizarea societăţii lui Isus”.
