Vremurile când Vasile Blaga, secretar general al PD-L, era „buldogul” pentru Traian Băsescu au apus demult. Şi o reevaluare avantajoasă, în perioada imediată, este, mai de grabă, dilematică. „Şi Vasile Blaga a fost, şi este, partenerul meu, dar trebuie să funcţioneze fair-play-ul în partid. (…) Nu mi-a plăcut fiindcă s-a furat startul. Lansarea timpurie a competiţiei interne mă îngrijorează, pentru că acest partid trebuie să aibă ca prioritate guvernarea. Se creează tensiuni inutile”. Aluzia şefului statului, pe postul public de televiziune, îl viza direct pe Vasile Blaga, care şi-a depus candidatura la şefia partidului şi, spre deosebire de Emil Boc, „nu a fost în stare să câştige alegerile pentru care a candidat”. Cert este că Traian Băsescu nu-l mai are la inimă pe Vasile Blaga, deşi acesta se bucură de simpatia liderilor locali şi pare a avea susţinerea filialelor din teritoriu în bătălia pentru funcţia de lider al partidului, la Convenţia Naţională a PD-L, unde adversar îl va avea după toate semnalele, pe premierul Emil Boc, sprijinit în mod direct de Traian Băsescu. Se anunţă o confruntare teribilă, cu o simbolistică aparte. Emil Boc are declarativ susţinerea miniştrilor, teoretic insuficientă. Deja Bucureştiul, al cărui lider este Elena Udrea, merge cu 5 sectoare din 6, pe mâna lui Vasile Blaga. În plus, nume grele din partid, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Cezar Preza, Cristian Boureanu, Sorin Frunzăverde sunt deja de partea fostului ministru al Administraţiei şi Internelor. Febra alegerilor se resimte din plin. Emil Boc îşi face deja griji îndreptăţite şi una dintre variantele discutate cu susţinătorii săi este amânarea demisiei de la şefia Guvernului până după alegerile din luna mai, pentru a mai putea oferi şefilor de organizaţii judeţene fonduri de la buget. La o primă observaţie, Vasile Blaga îl surclasează în topul simpatiilor pe Emil Boc, premier slab, lipsit de credibilitate publică, precar poziţionat în orice sondaj de opinie. Dar aceste detalii contează mai puţin, în cadrul unor alegeri interne, dată fiind miza funcţiei de lider al partidului de guvernământ. Până la urmă, în faţa evidenţei, Traian Băsescu, „El lider maximo”, ar putea schimba macazul şi „reevaluarea” de care aminteam mai sus să aibă loc înainte de orice deznodământ. O scoatere din joc a lui Vasile Blaga pare, de acum, imposibilă, iar radicalizarea taberelor de susţinători ar fi în detrimentul partidului, deloc scutit de griji electorale. O victorie absolut probabilă, în absenţa unui eveniment de parcurs, al lui Vasile Blaga, ar frâna, în primul rând, şi asta o spune Tom Gallagher, în editorialul său din „România Liberă”, ambiţiile de leader-ship ale Elenei Udrea, putând declanşa apariţia unui nou partid fidel lui Traian Băsescu, dar insuficient pentru evitarea vreunui gând rău, privind rămânerea sa la Cotroceni până la sfârşitul mandatului. Aşadar, un joc de şah complicat, mult mai neprevăzut decât ceea ce se întâmplă, de la o vreme, prin vămi, în care fiecare mişcare are tâlcul ei. Dar şi miza ei.
