Obişnuiţi cu efortul pentru a moderniza cât mai mult comuna Cetate, localitate de frontieră, aproape de frumuseţea milenară a marelui fluviu albastru, locuitorii de aici se pot mândri cu o predare de ştafetă, la care alţii doar pot visa. Cu puţin timp în urmă, edilul de aici a reuşi să readucă în patrimoniul şcolar al localităţii mai multe edificii aparţinând fostului boier Ionel Pleşa. Este cazul inclusiv al fostului castel boieresc, ce păstrează pe mai departe aura nobiliară, o scară interioară cu vechime considerabilă şi o pianină ce aparţinea vestitului boier de pe aceste meleaguri. Cei peste 600 de elevi de aici, unii dintre ei dotaţi cu o inteligenţă nativă, se pot considera norocoşi că în faţa lor nu se ridică un zid de indiferenţă, ci şansa de a deveni cineva le este în egală măsură acordată. Cum, de altfel, Loredana Mociofleacă, o tânără de clasa a XI-a, o dovedeşte, de ceva ani, prin talentul său artistic formidabil – pictura.
Despre comuna Cetate din sud-vestul Doljului au auzit destul de mulţi. Cuvintele sunt de prisos ca să evocăm diferenţele pe care oricine e de bună-credinţă le poate sesiza cu uşurinţă atunci când parcurge drumul comunelor ce leagă Bucovăţul de Cetate. Comună vie, cu oameni gospodari, beneficiară a avantajelor situării la un coridor european intens circulat, localitatea Cetate nu se dezminte nici când caută să investească în cel mai important capital – cel uman. Când, în multe dintre localităţile rurale din judeţ, mai ales cele din nord-vest, precum şi cele situate de-o parte şi de alta a câtorva drumuri judeţene, exodul de forţă de muncă tânără este în floare, aici se încercă şi se reuşeşte o formare a elevilor pentru vremuri nu prea călduţe.
Nimic nu e imposibil când crezi în reuşită!
La orele amiezii, forfotă mare în curtea Liceului Teoretic „Gheorghe Vasilichi” din centrul Cetăţii. Instituţia de învăţământ poartă numele unui localnic de seamă, fost ministru şi om de înaltă cultură, fiu de ţăran, care a făcut posibilă existenţa Liceului din Cetate şi a Căminului Cultural „Dunărea”. Sute de elevi învaţă aici, inclusiv cei din Maglavit arondaţi la liceu, pentru care transportul nu este o problemă, fiind asigurat de primăria comunei Cetate. Înalţi, cu sclipiri de perspicacitate în ochi, îmbrăcaţi la modă, cu telefoane mobile destul de actuale, elevii de aici trezesc convingerea, oricărui îi priveşte, că lupta nu poate fi pierdută, în pofida tuturor lucrurile, mai mult rele, ce s-au abătut asupra ruralului în ultimii ani.
Corpul profesoral este la fel de dinamic, plin de vitalitate şi cu zâmbetul ce îmbie la oră. „În toate ciclurile de învăţământ avem 613 elevi şi preşcolari. Din fericire, rata abandonului şcolar este din ce în ce mai scăzută. A contat şi stimularea participării în învăţământul preşcolar a copiilor din familiile defavorizate prin acordarea de tichete sociale, datorită Legii nr. 248/2015, în vigoare de la 31 ianuarie 2016. Proiectele de investiţii în infrastructura educaţională au fost consistente, graţie şi accesărilor de fonduri prin Grupul de Acţiune Locală, prin care am realizat un stadion minunat”, ne-a destăinuit prof. Ilie Ionela Claudia, director al Liceului „Gheorghe Vasilichi”.
Stimulente pentru educaţie
Elevii provin din familii sărace şi merg la grădiniţă, în urma proiectului “Fiecare copil în grădiniţă” implementat de Asociaţia OvidiuRo, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Dolj şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj. Proiectul este finanţat din granturile SEE, în cadrul Fondului ONG în România. Au fost selectate familiile cu situaţii precare care, din lipsa banilor, nu puteau să-şi trimită copii la grădiniţă. Părinţii sunt motivaţi financiar să-şi ducă micuţii la şcoală, primesc lunar cupoane în valoare de 50 lei, iar cu sprijinul autorităţilor locale, familia primeşte îmbrăcăminte, dar şi rechizite pentru copii.
Revenire în patrimoniul educaţional al comunei
În urmă cu puţină vreme, patrimoniul liceului din Cetate s-a întregit cu câteva clădiri, ce au aparţinut vechiului boier Ionel Pleşa, unul dintre cei mai mari moşieri pe de aceste meleaguri, alături de Barbu Drugă. Prin diligenţele conducerii Primăriei din Cetate, în curtea liceului, fostul castel al boierului Pleşa este, în prezent, Centru de documentare şi informare al instituţiei de învăţământ. Fiorul nu este deloc mic atunci când păşim la etaj, pe scara de fier, veche de atâta timp, şi zărim la capătul treptelor o pianină încărcată de istorie, ce a aparţinut aceluiaşi moşier. O îngemănare între trecut şi prezent şi o punere în valoare a istoriei ce ne aparţine, cum numai la Cetate te puteai aştepta. La stânga vechiul castel, un alt edificiu a fost modernizat şi funcţionează acum ca laborator de informatică şi fizică.
O bibliotecă impresionantă, peste 17.000 de volume sunt tot atâtea destine şi personalităţi ce s-au lăsat şi se lasă descoperite de elevi. Dotarea Centrului de documentare şi informare din cadrul liceului este uimitor de bogată. La un moment dat, zărim câteva tablouri ce reprezentau tot atâtea portrete. Bibliotecarul liceului, Poiană Lilica, cea care ne-a ajutat în descoperirea trecutului acestei instituţii şcolare, ne dezvăluie că aparţin unei tinerei, elevă chiar aici.
„Materialele bune sunt şi cele mai scumpe”
Îndrăznim să o cunoaştem pe eleva de clasa a XI-a, creatoarea acelor portrete, ce păreau o transpunere fără greş a realităţii. Numele ei este Loredana Mociofleacă, o tânără cum sunt toţi elevii cu aplecare spre carte: plină de modestie! „Am descoperit această pasiune începând din clasa a IX-a, graţie doamnei profesoare de geografie. Îmi place foarte mult ceea ce fac, dar sunt conştientă că talentul, ca să fie şlefuit, trebuie investit mult. Materialele cele mai bune pentru pictură sunt şi cele mai scumpe”, ne-a destăinuit Loredana. Are, până acum, două expoziţii la care a fost prezentă. Prima, când era în clasa a IX-a, a fost la Galeria Port Cetate din Craiova şi cea de a doua, anul trecut, la Portul Cultural Cetate.
O dovadă mai clară că îndemnul primarului Marin Duţă la păstrarea „valorilor”, a preţuirii locului natal, a dragostei pentru oamenii care au rămas pe meleagurile comunei din dorinţa de a o face cunoscută şi dincolo de hotare este mai actual decât oricând.
Serbările prichindeilor din Cetate, model pentru toţi cei ce se cred educatori
În imediata vecinătate a sediului Primăriei, de ani buni zeci de micuţi iau parte la primele experienţe cu mediul şcolar. O grădiniţă dotată corespunzător, foarte curată, dar mai presus de orice cu oameni de suflet care ştiu că profesia de educator este cea care înnobilează mai târziu viitoarele caractere. Şi nu vorbim din auzite. Am luat adesea parte la serbările organizate aici sub îndrumarea unor cadre, despre care se poate spune că au viziunea de a descoperi talentele latente ale micuţilor preşcolari. Un astfel de caz este cel al Claudiei Rada, educator cu vechi state, de vârstă matură, cu un simţ al datoriei care adesea trezeşte sentimentele neînţelese din partea multora. Oricum, ce poţi să simţi decât respect profund pentru munca ei, când nu puţini au fost propriii elevi ce au recitat poezii şi au fost capabili să susţină serbări de iarnă, ce te lăsau fără suflare de atâta emoţie. Serbări care, să fim sinceri, nu prea le mai vedem nici în ditamai Craiova, municipiu cu toate aerele sale de autosuficienţă umană şi nu numai. Felicitări tuturor cadrelor didactice ce înţeleg, la Cetate, că o profesie aşa de nobilă, se merită să fie trăită cu pasiune şi respect!
