Anderson Torres, fostul ministru al Justiţiei pe mandatul lui Jair Bolsonaro, înlocuitorul lui Sergio Moro (judecătorul care l-a condamnat în prima instanţă pe Lula, răsplătit fiind cu portofoliul de ministru) a fost arestat sâmbătă la aeroport pentru „omisiuni” şi „conivenţă” cu partizanii ex-preşedintelui, care au atacat Palatul Prezidenţial şi sediile Congresului şi Curţii Supreme în urmă cu o săptămână, la 8 ianuarie a.c.. La întoarcerea din Florida unde Jair Bolsonaro se află instalat de la sfârşitul lunii decembrie, fără a recunoaşte victoria contracandidatului său, Anderson Torres a aflat că Tribunalul Federal Suprem decisese încă din ziua anterioară deschiderea unei anchete ce-l viza pe fostul preşedinte de extremă-dreapta, bănuit de instigare şi inspirare la acte antidemocratice care au permis gesturi de vandalism şi violenţă în Brasilia, după cum a declarat Biroul procurorului-general, printr-un comunicat. „Persoanele publice care continuă să conspire contra democraţiei în dorinţa instituirii unei stări excepţionale trebuie să ţină cont”, a avertizat judecătorul Alexandre de Moraes care supervizează investigaţia pe marginea celor petrecute la 8 ianuarie în Brasilia. Alexandre de Moraes a dispus încă de joia trecută arestarea fostului ministru Anderson Torres care pregătise un document nesemnat de Jair Bolsonaro pentru dizolvarea Tribunalului electoral şi substituirea acestuia cu un conclav dominat de militari. Directorul general al Poliţiei Federale, Andre Rodriguez a estimat la rândul său că diversele omisiuni prezumate, a responsabilului cu securitatea publică a districtului federal, în speţă Anderson Torres, numit pe acest post, au contribuit la comiterea de acte teroriste. După calvarul, început în 2017 când a fost încarcerat şi împiedicat să candideze, Luiz Lula da Silva a câştigat din nou (după perioada 2003-2011) râvnita demnitate în faţa celui care avusese ca slogan electoral „Totul este al nostru, nimic nu este al lor”. Victoria lui Lula a fost salutată de omologii sud-americani, dar şi de preşedintele Joe Biden şi nu puţini lideri europeni. A fost o victorie, relativ clară, la o diferenţă de circa 2 milioane de voturi. O remercă a lui Lula: bătălia s-a dat între democraţie şi fascism, democraţie şi barbarie. Rămâne de văzut, acum, dacă diplomaţia şi politica în genere sunt pentru Lula nu simple dexterităţi anexe, conjuncturale, ci ingredientele unei vocaţii. Şi a mai demonstrat acest lucru. N-are majoritatea în Congres şi în plus nu puţini guvernatori sunt simpatizanţi declaraţi ai lui Jair Bolsonaro. Dar mai trebuie ţinut seama de un lucru: Brazilia este pe punctul de a se redefini în geopolitica mondială alături de statele BRICS, un nou „G7 oriental” şi orice sincronizare cu parteneriatul strategic ruso-chinez este riscant. Momentan, Lula preferat de administraţia Casei Albe, lui Jair Bolsonaro, fan declarat al lui Donald Trump, consiliat de Steve Bannon şi alţi apropiaţi ai fostului preşedinte, n-are un guvern omogen şi tentativa de insurecţie a militanţilor pro-Bolsonaro constituie un avertisment. Trebuie să ţină cont şi de faptul că în SUA nu puţini congresmani ai Partidului Republican refuză să ia distanţă de un trumpism radical, care nu mai este în vogă. Apoi rolul guvernatorului districtului Brasilia, Ibaneis Rocha, suspendat din funcţiile sale, pasivitatea forţelor de poliţie suspectate de afinităţi cu insurgenţii, toate acestea nu sunt deloc bagatele. Mânia lui Lula pentru ceea ce a trăit e omenească. A suferit enorm, travesrând un deşert. Într-un fel îi poate face acelaşi lucru lui Bolsonaro. Numai că nu se poate trăi din amărăciune, recriminare şi sudalmă. Problemele lui adevărate sunt altele. Se bucură de o reală simpatie, în faţa liderilor sud-americani, dar şi în Europa, în urma gafelor impardonabile ale predecesorului său, dacă ne reamintim doar la conflictul acestuia cu Emmanuel Macron.
