Începutul unei bătălii, cum era anunţată, ieri, confruntarea din CExN al PSD semnifică de fapt un eşec politic. Indiferent de învingătorul la vot, între Liviu Dragnea şi premierul Mihai Tudose, perdanţi sunt împreună. Şi s-a atins, deja, un punct critic, prin ineficientul dialog între cei doi, sincopata lor conlucrare, greu de analizat. Toate declaraţiile de circumstanţă, incluzându-le şi pe cele ale lui Nicolae Bădălău, preşedintele executiv al PSD, conform cărora „unul dintre ei trebuie să plece”, nu denotă decât un „heirupism” politic, şi nicidecum o funcţionare fertilă a relaţiei între un prim-ministru şi formaţiunea politică de care aparţine şi, bineînţeles, îl susţine. Pe de altă parte, a fi excesiv de raţional, în analiza unor jocuri de culise, e un defect, la care sunt predispuşi observatorii politici. E posibil să existe destule elemente cauzale, ţinute sub obroc, cum se spune, nepropagate în spaţiul public, ce pot influenţa deznodământul. Mihai Tudose a ieşit boţit rău „la imagine” din meciul său personal cu ministrul de Interne, Carmen Dan, nu fiindcă aceasta din urmă este investiţia de încredere a lui Liviu Dragnea, ci pentru că în năucitorul scandal, declanşat de cazul pedofilului Ion Stan Eugen, a declarat inabil pe un post de televiziune că „nu mai poate lucra cu ministrul de Interne, pentru că l-a minţit”, confecţionând o versiune jenantă. Şi totuşi, Nicolae Bădălău are undeva dreptate – nu e singurul – când spune că „evaluarea” lui Mihai Tudose la adresa ministrului de Interne trebuia discutată în cadrul Guvernului şi a partidului, deşi la instalare Liviu Dragnea spunea altceva. Dar lucrurile au evoluat altfel şi bulgărele de zăpadă, deşi nu a nins, s-a rostogolit, metaforic discutând, prin mass-media, de la meciul Tudose-Carmen Dan, la partida – nu de şah – Tudose-Dragnea. Faptul că tenori importanţi ai partidului n-au ieşit,în această perioadă, cu declaraţii publice a fost un semnal al gravităţii situaţiei. Paradoxal, în urmă cu puţină vreme, preşedintele Liviu Dragnea afirma că este mulţumit de activitatea lui Mihai Tudose. Care, în meciul său personal, cum îl numeam, cu ministrul de Interne s-a dovedit încăpăţânat şi iraţional. Că discuţia între ei trebuia să aibă loc înainte de apariţia la televizor a ministrului Carmen Dan, pentru a anunţa propunerea de demitere a actualului şef al IGPR, Bogdan Despescu, este o realitate. Dar nimeni, pe un fond de imensă emoţie colectivă, nu îşi asumase, moralmente, responsabilitatea, nimeni din şefimea stufoasă a IGPR şi nici a DIPI sau din sindicate, deşi era vorba de un „om al legii” – acoperit halucinant – de oameni ai legii, a căror cardinală competenţă este, între altele, „siguranţa cetăţeanului”. Un violator cu antecedente a fost lăsat ani în şir să-şi facă de cap, să agreseze copii şi femei, să se acopere de infracţiuni. Toată povestea asta cinică trece pe un plan secundar, fiind doar declanşatorul unei crize politice profunde, potenţată şi de alţi vectori, ce nu trebuie neglijaţi. Unul dintre aceştia fiind chiar… Victor Ponta, deloc în stand-by. Cum Liviu Dragnea – s-a aflat acum – nu s-a consultat cu forurile de conducere ale partidului, la numirea premierilor Grindeanu şi Tudose – nu doar că s-a ajuns într-o zonă de bâlci şi instabilitate supărătoare, dar şi-a augmentat, totodată, propria vulnerabilitate. Dacă mai avea nevoie şi de aşa ceva. Şi îi trebuie nervi tari ca să reziste ca lider al principalului partid de guvernământ, dar şi ca liant al diverselor fracţiuni apărute în partid. Ca să nu se piardă guvernarea, nu excludeam un compromis pe muchie de cuţit. Atenţi la lucrurile mici şi uitând de cele mari, preţul este, întotdeauna, imens. Mihai Tudose a spus doar atât: „Demisionez dacă nu mai am sprijin politic”. Cu 60 de voturi “pentru”, 4 abţineri şi 4 voturi “împotrivă”, lui Mihai Tudose i s-a retras sprijinul politic. În şedinţa CExN de astăzi se va decide propunerea de nou premier.
