Alegerile pentru desemnarea rectorului Universităţii din Craiova, pentru mandatul 2023-2028, de joi 14 decembrie a.c., au fost într-un fel o chestiune internă, a cadrelor didactice şi de cercetare titulare, alături de reprezentanţii studenţilor, din cadrul mediului academic. Prefaţate de o firească perioadă febrilă, mai agitată spre final, cum s-a întâmplat şi altă dată, ele s-au încheiat cu un rezultat scontat: victorie clară indubitabilă, anunţată, a prof. univ. dr. Cezar Ionuţ Spînu, care a întrunit 68,8% din voturile exprimate. Ceea ce înseamnă, potrivit calculelor făcute de unul dintre cadrele didactice universitare, că 7 din 10 reprezentanţi ai comunităţii academice, cu drept de vot, l-au girat pentru un nou mandat. Ceea ce l-a detaşat pe prof. univ. dr. Cezar Ionuţ Spînu, de contracandidaţii săi, altminteri persoane onorabile, a fost o certă notorietate şi, cu precădere faptul că s-a putut revendica de la o prestaţie măsurabilă şi recunoscută. Am mai vorbit despre asta, de dată recentă, şi n-aş vrea să reiau ceea ce am scris. Universitarul Cezar Ionuţ Spînu are o vocaţie managerială de invidiat. Apreciată, după cum s-a văzut. O rigoare deloc lipsită de fineţe analitică şi cordialitate, care exclude orice formă de complezenţă, de abilitate acomodantă. L-aş eticheta drept un profesionist de rang înalt. Problema în discuţie, valabilă cu precădere la Universitatea din Craiova, rezonabil cotată, nu doar la nivel naţional, este alta: o anemică –sperăm trecătoare- „răfuială” între elite, ceea ce nu dă bine în spaţiul public. Elitele nu ne prisosesc, asta e o certitudine. Elita nu este comunitatea celor care au reuşit, slujindu-şi propriile interese, ci solidaritatea celor buni, care slujesc interesul public. Înţeleg elita ca un fel de aristocraţie: aristocraţia competenţei, înzestrării excepţionale, a reprezentativităţii. Etimologic, elita e comunitatea celor aleşi, fie „de jos” prin vot, fie „de sus” prin har. Şi într-un caz şi într-altul ea este efectul unei delegări a puterii de decizie. De aceea elita adevărată e la antipodul suficienţei şi al egolatriei. Realegerea prof. univ. dr. Ionuţ Cezar Spînu ca rector, printr-un vot covârşitor, exprimă o validare a unei activităţi manageriale fertile, împreună cu Senatul –autoritatea supremă în Universitate- care poate continua în cele mai bune condiţii. Remarcând deschiderea către comunitate, către mediul socio-economic, prin parteneriatul cu marile companii, din zonă, Universitatea din Craiova –instituţie academică- îşi poate propune noi ţinte, într-un registru în care autodepăşirea, exigenţa, rigoarea, inovaţia, deschiderea permanentă către nou şi dialog sunt repere statornice. Universitatea din Craiova, pol al ştiinţei, pol de creştere inteligentă şi atracţie în beneficiul comunităţii, este într-o competiţie elevată, şi asta se ştie.
