Mai bine de o oră şi jumătate a durat, la Prima News, discuţia savuroasă, picantă pe alocuri, dintre moderatorul Ionuţ Cristache şi Radu Berceanu, după multă, multă vreme, într-o pledoarie eminamente politică, semn că nu şi-a pierdut nici reflexele şi nici opţiunea funciară pentru PNL, care a „înghiţit” ex-PDL-ul, partidul său de suflet. O menţiune necesară: Ionuţ Cristache nu e un intervievator comod, se predocumentează atent şi asta se simte în întrebările lui, care au cadenţă, aciditate, dar ştie să conducă discuţia pentru a o face fluentă, mai ales când simte calibrul intervievatului. Interviul merită revăzut pe Youtube, fiindcă prilejuieşte un recital de excepţie al fostului lider de la Dolj al PDL, fost ministru al Transporturilor în două guverne, politician „greu”, care undeva în cuprinsul discuţiei precizează motivul prezenţei sale la emisiune: acela de a atrage un semnal de alarmă pentru… PNL, acum când nu e prea târziu, în perspectiva rundelor de alegeri de anul viitor. Umorul bine dozat e în politică, precum şi în viaţa curentă, o virtute bine venită, cu incalculabile efecte terapeutice. Şi Radu Berceanu are acces la aşa ceva. Ştiind nu numai să construiască avioane, mai nou şi drone, de mici dimensiuni, şi să piloteze, Radu Berceanu are cunoştinţele necesare despre manevrele care să trebuie executate, când aparatul de zbor intră în nori, în goluri de aer, în câmpuri de furtună sau îşi pierde orientarea. Şi în opinia sa mărturisită, PNL-ul actual, pe mandatul de lider al lui Nicolae Ciucă, nu are „altitudinea” potrivită şi, continuând aşa, riscul unor rezultate nefaste, asta însemnând procente cu o singură cifră, nu este deloc exclus. A amintit, în context, sfârşitul PNŢCD-ului, partid istoric ş.a.m.d.. „Nu ştiu de ce PNL este foarte atent şi încearcă să-şi coordoneze paşii cu ai domului preşedinte, care sunt în altă direcţie. PNL are alegeri, vreo 4 bucăţi la anul, şi mie mi se pare că sunt foarte nepregătiţi, nu au candidaţi, nici de preşedinte, nici de primar de Bucureşti. Mie mi se pare că stau rău. Şi cred că ar fi momentul, aşa destul de târziu, dar e momentul, să se trezească(…). Noi am mai văzut un film în care a dispărut PNŢCD şi să ştiţi că lucrurile se pot repeta”. A spus-o răspicat, că actualul lider al partidului Nicolae Ciucă nu este ceea ce trebuie, nu din alte motive, decât acela că nu vine din lumea politică, nu cunoaşte cutumele specifice mediului politic şi asta se vede. Se simte. Acum, ca să îl contrazicem pe Radu Berceanu, dotat cu un talent actoricesc de invidiat (mimică, retorică impecabilă, naturaleţe) când a cunoscut viaţa noastră politică noţiunea de incompatibilitate, când oricine s-a putut împerechea cu oricine, şi în antebelic şi în interbelic şi după 1990. Ex-PDL-ul a avut –o tempora- la un moment dat o garnitură de politicieni, care ştiau meserie, dar la ora de faţă nu se prea zăresc, şi exceptându-i pe Emil Boc, Ilie Bolojan, Gheorghe Flutur, Dan Motreanu, alţii care să amintească de „epoca Băsescu”, deloc regretată, nu se întrevăd, deşi poate există. Despre Traian Băsescu referirile au fost puţine, asezonate cu comparaţia simpatică: „este asemănător soldatului sovietic ce trece pe sub gheaţă cu ţigara aprinsă”. Din punctul său de vedere, decuplat de orice ţâfnă marginală, partidul liberal trebuie să iasă, dacă mai poate, de sub tutela preşedintelui Klaus Iohannis, deşi nu există niciun fel de speranţă. Cu acces la umorul fin, cum spuneam, deloc năpădit de negativitate, încă bine informat, în privinţa scenei politice, calibrându-şi bine discursul, accentuând că nu mai revine în politică, Radu Berceanu rămâne o vedetă, un reper pentru actualul PNL Dolj, o variantă patetică a ex-PDL Dolj. Radu Berceanu n-a devenit brusc excesiv de simpatic, însă posedă un discurs viu, colorat, fluent, decent şi mai ales… la obiect. Şi-a desăvârşit cultua politică şi prin studiu personal, cumpărând cărţi, în limba engleză şi franceză, cum povestea, care au rămas în biblioteca… partidului. Una peste alta, înainte de a pune punct, Radu Berceanu are… clasă şi asta e greu de negat.
