Ce fel de voinţă generală ar trebui să citească preşedintele Klaus Iohannis în rezultatul alegerilor parlamentare de la 6 decembrie a.c.? Pragul electoral a fost trecut de PSD –pe primul loc, cu 35% după redistribuire (157 mandate, 110 deputaţi şi 47 senatori)-, PNL (134 mandate, 93 deputaţi şi 41 senatori), USR-Plus (80 mandate, 55 deputaţi şi 25 senatori), UDMR (30 mandate, 22 deputaţi şi 9 senatori) şi AUR (47 de mandate, 33 deputaţi, 14 senatori). Familia politică a preşedintelui (PNL – USR-Plus – UDMR) depăşeşte –prin cumulare- numărul de mandate deţinut de social-democraţi. Minorităţile deţin şi ele 18 mandate de deputaţi. Preşedintele Klaus Iohannis a trecut imediat după exemplul predecesorului său în 2004, la confecţionarea unei majorităţi prezidenţiale „de dreapta”, diferită de voinţa votului popular şi a compus o coaliţie fictivă, eterogenă, deloc animată de liantul coeziunii. Din această perspectivă pare indiscutabil că în partidocraţia românească guvernată de preşedinte, executivul nu e o soluţie democratică, prin intermediul căreia cetăţenii convin în cadrul consultărilor electorale să-şi rezolve aspiraţiile şi interesele, problemele de ordin social, economic şi cultural, traduse într-un idiom politic comun, ci un aparat birocratic care gesionează din însărcinarea preşedintelui afacerile curente ale unei populaţii ce nu se reprezintă încă pe sine sub trăsăturile unei comunităţi politice. Consultările de la Vila Lac, în formatul PNL – USR-Plus – UDMR, s-au încheiat după două zile, în coadă de peşte, cum se spune, întrucât fiecare, din primele două formaţiuni enunţate şi-a propus candidat propiu la funcţia de prim-ministru. În plus, discuţiile au fost aprinse pe seama preluării preşedinţiei Camerei Deputaţilor. Ludovic Orban nu îşi poate permite să piardă şefia acestei camere, după ce a demisionat din funcţia de premier, în circumstanţele cunoscute, iar la rândul său Dan Barna ştie că e terminat în cazul că nu obţine preşedinţia. Situaţia a devenit de-a dreptul confuză, întrucât coaliţia de dreapta, aşa cum este ea sistematizată, în absenţa unuia dintre actori, din vari motive, se duce sensibil sub 50%. Pe de altă parte armonizarea exigenţelor puse pe masă de USR-Plus cu cele ale PNL şi chiar UDMR este teoretic imposibilă. Social-democraţii au propus la consultările de la Cotroceni un guvern de uniune naţională cu premier din partea lor. Toate scenariile care se prefigurează în privinţa formării viitorului guvern prezintă dezavantaje nu uşor surmontabile. Revenim: chiar o majoritate PNL – USR-Plus – UDMR convenită rămâne una fragilă, minată în plus de mari tensiuni interne care se vor acutiza în scurt timp. Să nu uităm că în 2016 PSD a avut un scor zdrobitor, pentru a pierde ulterior guvernarea, este adevărat şi prin jocuri de culise orchestrate cu abilitae. Unii dintre actori, ne referim la Victor Ponta, privesc acum de pe margine… spectacolul ce se derulează. Peste tot noianul de variante posibile rămâne însă o certitudine: parlamantarii ştiu că anticipatele sunt imposibile, după două rânduri de alegeri în cursul acestui an, pe fondul unei crize sanitare fără sfârşit şi al uneia economice, care se prefigurează. Primarul reales al Clujului, Emil Boc, fost lider al PDL, readucea aminte actorilor politici că în politică nu trebuie să spui, în nici o împrejurare „niciodată”. Aluzie directă la baricadarea în convingeri conjuncturale ale unuia sau altuia, dar cu trimitere expresă la Ludovic Orban. O guvernare, pe soluţia germană, ar constitui soluţia economică, de luat în seamă, pe termen mediu şi lung. Un guvern minoritar PNL în astfel de vremuri neliniştitoare, indiferent de numele premierului, n-ar fi altceva decât o condamnare a acestei formaţiuni politice –prin totală erodare şi cotă de nepopularitate- la dispariţia de pe scena politică. Din aceste motive, dar şi altele, preşedintele ar putea amâna sine-die propunerea sa de viitor premier. Klaus Iohannis nu poate juca decât cu cărţile pe care le are în mână, şi nu cu cele pe care şi-le-ar fi dorit, atunci când a insistat pe organizarea alegerilor parlamentare. Dacă sfetnicii săi îi oferă soluţia miraculoasă poate termina mandatul în linişte şi pace. Dacă nu… totul e posibil.
