Social-democraţii germani (SPD) s-au aflat în Congres la Berlin, de joi până sâmbătă şi, cu totul întâmplător, aliaţii lor, creştin-democraţii Angelei Merkel s-au reunit la Karlsruhe, de duminică până astăzi. La doi ani de la instalarea la putere a marii coaliţii, şi cu doi ani înaintea expirării mandatului acesteia, ambele mari partide (SPD şi CSU/CDU) se află la ora întrebărilor. Criza imigranţilor, cu noianul ei de nemulţumiri la nivelul Uniunii Europene, a divizat totul, pregătind terenul pentru …2017. Aplaudată ca personalitatea anului 2015, decretată de Time, cancelarul lumii libere, Angela Merkel are dificultăţi pe plan intern din cauza politicii sale în chestiunea refugiaţilor, care a plasat-o prost în sondaje. Interesantă a fost atitudinea lui Sigmar Gabriel, vice-cancelar, ministrul Economiei, dar şi liderul SPD, la congresul partidului său, prin ambivalenţa etalată: după ce a spus că nimic n-ar întrista-o mai multe pe Angela Merkel decât o victorie a Frontului Naţional în Franţa, a cerut creştin-democraţilor să-l cheme la ordin pe prietenul lor, Nikolas Sarkozy, care preferă să contribuie la victoria dreptei radicale, decât să facă baraj în calea acesteia cu socialiştii. În cele din urmă, turul doi al alegerilor regionale în Franţa s-a soldat cu un mare eşec al Frontului Naţional, care câştigase detaşat primul tur. Sigmar Gabriel a evitat o tuşare explicită a Angelei Merkel pentru politica largă a acesteia în privinţa imigranţilor, de neînţeles pentru nu puţini, susţinută prin natura înţelegerilor convenite şi de stânga, deşi numeroşi observatori consideră că această atitudine a servit extremei drepte, aidoma unui „carburant” cum scrie cotidianul Suddeutsche Zeitung. Partidele anti-euro şi anti-europene au dobândit vizibilitate în sondaje. Vineri, 11 decembrie a.c., social-democraţii germani nu l-au reales pe Sigmar Gabriel preşedinte deşi era singurul candidat, reproşându-i politica extrem de centristă. O veste proastă şi pentru Angela Merkel, care îşi vede aliatul politic într-o postură deloc tonică. Acum doreşte explicit „reducerea fluxului de refugiaţi”, după ce nu fixase limite la primirea acestora, şi poartă discuţii de intensificare a controalelor la frontiere. Refuză însă să închidă porţile refugiaţilor, în numele imperativelor umanitare. Oricum mandatul său de preşedinte al CDU nu este suspus revalidării. Preşedintele CSU, Horst Seehofer, braţul bavarez al CDU, s-a dorit la un moment dat un pucist potenţial contra Angelei Merkel, dar şi-a atenuat exprimarea contondentă. Traumatizaţi de istorie, germanii se alarmează la mişcările populiste dezvoltate în Europa. Ei îi reproşează Angelei Merkel politica ortodoxă bugetară, care crează şi curente populiste şi xenofobie. Cu toate acestea, şi acest detaliu merită reţinut, coaliţia CDU/SPD este un model de bună guvernare, prin rezultatele concrete care nu mai trebuie reiterate, dovadă buna sănătate economică. Cancelarul a subliniat importanţa relocalizării a 160.000 de refugiaţi sosiţi în Grecia şi Italia şi măsura va fi luată între partenerii europenii la summitul de la Bruxelles consacrat acesatei chestiuni, care se va ţine joi şi vineri.
