Pe vremea când era director la CURS, sociologul Sebastian Lăzăroiu găsea de cuviinţă, în apariţiile televizate, să aibă şi un nedisimulat bun simţ. Mai târziu, în calitatea de consilier prezidenţial, a devenit „prezicător”, dintr-un partizanat exacerbat, ipostază care nu l-a prea ajutat în planul imaginii, dar l-a făcut „de luat în seamă”. Ulterior, ca ministru al Muncii, şi-a dezvăluit mediocritatea dezolantă, jucându-se, de zor, cu nişte procente, pentru a scoate concluzii politice convenabile principalului partid de guvernământ. De pildă, după un sondaj efectuat pe un eşantion reprezentativ de primari „îndemnatici cu banul public”, Sebastian Lăzăroiu trăgea concluzia că 63% din fraude aparţineau USL şi doar 26% PDL, adică primarii USL erau mai hoţi decât cei ai PDL. Pentru că, deducea el, PSD şi PNL aveau, împreună, 58% dintre primari, iar cu cei ai PC, cam 3%, şi o marjă de eroare, ieşeau taman 63%. Procentul de 26% din fraude atribuit PDL deriva din faptul că atât deţine partidul respectiv dintre primăriile României. Concluzia logică pentru un sociolog angajat politic „cu ziua” era că toţi primarii ciordeau cam la fel, dar ai USL, fiind mai numeroşi, furau mai mult. Un mare scriitor britanic spunea că există mincinoşi, mari mincinoşi şi statisticieni. Sebastian Lăzăroiu cocheta doar cu statistica. La o lună după bascularea din Guvern, unde şi aşa n-a zăbovit prea mult, şi era firesc să „nu facă purici”, Sebastian Lăzăroiu, remontat între timp, a apărut posac la Realitatea Tv, convins probabil că unor gură-cască le era dor nespus de inepţiile lui. Cu vestimentaţia neîngrijită şi alura respingătoare, într-o bolboroseală consacrată, a spus ceva despre „Noua Republică”, platformă politică creată de Mihai Neamţu, prieten ideologic de-al său şi, printre alţii, Dacian Tolea, PDL-ist şi director în Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, care se adresează „cetăţenilor de dreapta”. Când inclusiv radicala Andreea Pora, care nu poate fi bănuită de vreo simpatie faţă de USL, ca să nu mai vorbim de PSD, consideră „Manualul de luptă” al noii mişcări „uneori ridicol”, mare lucru nu mai e de adăugat. Să cităm, totuşi, una dintre lozinci, deşi toate sunt pe acelaşi calapod: „Noua Republică refuză un destin mediocru pentru România. Revenirea stângii la putere, în 2012, ar fi o lovitură letală la adresa reformei constituţionale şi a modernizării ţării”. Izul stalinist al instrucţiunilor descumpăneşte orice minte normală. Ori, lucrurile sunt grave dintr-o altă perspectivă. Despre Mihai Neamţu, teolog, filosof, dar şi eseist, se spune că a citit cărţi grele de filosofie, ca să înţeleagă un lucru simplu: „pentru a convinge, trebuie să te adresezi ca un tinichigiu, cu sânge rece, altor tinichigii”. Cu alte cuvinte, inclusiv cei cu opţiuni de dreapta sunt declasaţi intelectual, ca să nu spunem că sunt consideraţi retardaţi. Fără să creadă, Mihai Neamţu nu-şi dă seama că prin această mizerie de platformă electorală, cu iz legionar, „Noua Republică şi „Manualul de luptă”, ascensiunea lui intelectuală s-a cam terminat. Îi mai rămâne doar să îl maseze ideologic pe Sebastian Lăzăroiu. Şi dacă aceştia, cărora li se mai adaugă şi Teodor Baconschi, sunt promotorii „dreptei”, împreună pot cumpăra de pe acum batiste pentru parastasul acesteia.
