Războiul atleţilor imobiliari din Craiova, dus împotriva terenurilor administrate de SCDA Şimnic, este vechi şi chiar dacă n-a făcut, încă, o sută de ani, nu este exclus să atingă această cifră rotundă. Până acum, directorul SCDA Şimnic, dr. Constantin Găvan, a rezistat cu temeritate, “pe baricade”, opunându-se destructurării Staţiunii de Cercetare Agricolă, una din puţinele care au mai rămas în viaţă. Constantin Găvan nu este un erou, pentru faptul că, de ani buni, se judecă prin instanţe cu tot felul de petenţi, unii îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate, alţii nicidecum, fiind nişte samsari, ci mai degrabă unul cu frica lui Dumnezeu în sân, cum se spune, în cunoştinţă deplină cu ceea ce au păţit alţii, începând cu cei de la INCDA Fundulea, ICPP Bucureşti, Staţiunea Băneasa, pentru că n-au vegheat, conform competenţelor, la integritatea domeniului public administrat, apărat prin prevederile Legii nr. 213/1998, cu modificările ulterioare, conform căreia trecerea terenurilor din domeniul public al statului în domeniul privat al localităţii se face exclusiv prin hotărâre de guvern. O teză, dintr-o lege organică, „revigorată”, adică bătută în cuie, prin Decizia nr. 23/17 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor din Legea nr. 1/2000, din Legea nr. 213/1998 şi Legea nr. 45/2009. Ion „Nelu” Şerban, care se consideră un cumpărător de bună credinţă, revendicând vreo 30 de hectare amplasate în perimetrul administrat de SCDA Şimnic, se luptă în justiţie, dar şi la marginea Gherceştiului, pentru a-şi face singur dreptate. Spectacolul din cursul zilei de marţi, 13 septembrie a.c., în câmp deschis, atenuat vag, după sosirea Poliţiei, apoi reluat, este doar reeditat, repertoriul rămânând acelaşi, încărcat de ameninţări şi trivialităţi de rigolă, jenante pentru o persoană care mai apare şi pe la televiziunile locale, cultivând solişti vocali. Pentru că deţine şi un han la Gherceşti. Ion „Nelu” Şerban, despre care s-a mai scris în cotidianul nostru, consideră că îi aparţine şi un teren amplasat în perimetrul administrat de SCDA Şimnic, regimul juridic al acestuia fiind acela de bun public al statului. Îşi face singur curaj, crezând că are şi dreptate, încurajat fiind de pe margine. Dacă el răzbeşte, şi face o breşă, pot răzbi şi alţii. Nu puţini la număr. Deşi nu trebuia ajuns aici, dacă s-a ajuns, atunci trebuie făcută lumină.
Un contract de vânzare-cumpărare… discutabil
Contractul de vânzare-cumpărare, din 14 iulie 2014, dintre Radu Dumitrescu şi Maria Dumitrescu, din satul Mieşti, comuna Cungrea, judeţul Olt – ambii în vârstă, semnăturile lor olograf ridicând semne de întrebare în privinţa autenticităţii – prin mandatarul Ionuţ Liviu Şerban, din Craiova, strada Nufărului nr. 14, în baza unei „procuri speciale”, prevedea vânzarea către numiţii Ion Uţă, domiciliat în Slatina, bulevardul „A.I. Cuza” (…) şi Ion Şerban, din Craiova, strada „Nufărului” nr. 14, a suprafeţei totale de 330.000 metri pătraţi (33 ha), după cum urmează: lui Ion Uţă – 20 ha, iar lui Şerban Ion – 13 ha. Totul în temeiul TDP (titlul de proprietate) nr. 12621/2009, emis de Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, pe baza propunerii Comisiei locale Gherceşti. Preţul de vânzare – 198.000 RON – şi, atenţie, „sumă pe care noi, vânzătorii, prin mandatarul nostru, am primit-o în întregime de la cumpărători, până azi, data autentificării actului (…)”. Cu alte cuvinte, mandatarul Ionuţ Liviu Şerban îi vindea tatălui său şi încă unei persoane din Slatina suprafaţa de 33 ha (330.000 m.p.), aceştia plătind pauşal. Interesant! La data de 14 iulie 2014, hotărârea Comisiei Judeţene Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. 1300/2008 fusese anulată de Judecătoria Craiova (sentinţa civilă nr. 18458/27 noiembrie 2008), soluţie menţinută şi de Tribunalul Sibiu (decizia civilă nr. 205/18 martie 2010), unde se strămutase cauza. În ce temei juridic fusese eliberat TDP cu numărul 12621/22 ianuarie 2009, alături de alte titluri de proprietate, de fapt un snop, nu putem avea vreo explicaţie. Putea exista, în aceste circumstanţe, un extras de carte funciară, cum se pomeneşte, fiindcă în contractul de vânzare-cumpărare se menţionează aşa ceva? Să reiterăm ce prevede expres Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare (nr. 7/1996, republicată)? Nu presupune cumva procedura de înscriere în Cartea Funciară obligaţia prezentării hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile ce poartă menţiunea “conform cu originalul”? Miroase urât toată povestea. Fiindcă dacă Ion „Nelu” Şerban şi Ion Uţă (deşi acesta nu apare în peisaj) sunt cumpărători de bună credinţă, aşa cum se consideră, atunci au cumpărat ceva ce vânzătorii – chiar îndreptăţiţi moralmente – nu deţineau, cum s-a crezut.
Cu mâna goală nu rămân nici alţii!
Dumitrescu Radu şi Maria Dumitrescu din satul Mieşti, comuna Cungrea, judeţul Olt, primeau, aşadar, prin grija Comisiei locale de fond funciar Gherceşti, suprafaţa revendicată de 50 hectare. Solicitudine exemplară nu. Ci cu schepsis. Dacă de suprafaţa de 33 hectare s-au ocupat, cum am văzut, Ion „Nelu” Şerban şi Ion Uţă, de ce a mai rămas (17 hectare) s-a ocupat Păpăroiu Costel Gigel (fiul lui Păpăroiu Cornel, primar al localităţii Gherceşti), ca mandatar, acesta vânzând lui Marin Călăraşu (fratele primarului Păpăroiu Cornel), domiciliat în Germania, se spune, în contractul de vânzare-cumpărare, fără buletin de identitate, dar „garantat”, pentru suma de 102.000 lei. Semnăturile soţilor Radu şi Maria Dumitrescu, pe procurile 696/2009 şi 694/2009, sunt dubioase. Cererea de reconstituire nr. 124/30 noiembrie 2005, formulată de Maria şi Radu Dumitrescu, mamă şi fiu, moştenitori îndreptăţiţi (dar fără urmaşi) după Silvestru Spulbereanu, existent în arhivele naţionale, a fost un act „bine lucrat”. Dar asta este treaba altora şi chestiunea trebuia rezolvată. Povestea rămâne în continuare încurcată. Mai degrabă circul sordid făcut de Ion „Nelu” Şerban în câmp este de ochii lumii, el însuşi cunoscând bine cum s-a lucrat. Şi s-a lucrat riscant. Grosier din calea-afară. Titlul de proprietate nr. 12621/21 ianuarie 2009 emis pentru numiţii Dumitrescu Radu şi Dumitrescu Maria, a cărui nulitate absolută a fost constatată irevocabil prin sentinţa civilă nr. 20042/6 decembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Craiova, creează acum probleme mari. La OCPI Dolj s-au schimbat multe în ultima vreme. Ceea ce se putea odată nu se mai poate acum. Ca să fie emis un alt titlu de proprietate ar trebui ca hotărârea Comisiei judeţene Dolj pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenilor nr 1300/2008, în temeiul căreia s-a emis primul să fie în vigoare. Şi nu mai este. Ceea ce complică lucrurile. Bineînţeles că despre „cumpărători” nu se poate spune decât ceea ce doresc ei: că au fost „de bună credinţă”, adică au împărţit „un mizilic” de 50 de hectare cum au crezut de cuviinţă: buna-credinţă se prezumă, reaua-credinţă trebuie dovedită. La momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare între deţinătorii terenului şi Ion “Nelu” Şerban, respectiv Marin Călăraşu, titlul de proprietate era anulat, iar Hotărârea Comisiei judeţene Dolj, de asemenea. „Să moară copiii meu de nu vă omor!” (…) „Vă jur că vă leg” – vezi filmul -, somează exaltat Ion “Nelu” Şerban conducerea SCDA Şimnic. Care apără ceea ce este al statului.
CARMEN ZUICAN şi MIRCEA CANŢĂR
