Aseară, începând cu ora 21.45, pe canalul L’Equipe 21, a fost prezentat un documentar, sub genericul „Anchetele L’Equipe”, cu referire exclusivă la parcursul insolit şi neaşteptat al lui Michel Platini, candidat la şefia FIFA. Exact în ziua în care procurorul general al Elveţiei, Michael Lauber şi ministrul american al Justiţiei, Loretta Lynch, ţinuseră la Zurich o conferinţă de presă extraordinară despre extinderea investigaţiilor privind corupţia la nivelul fotbalului mondial. „Pe baza cooperării noastre (cu autorităţile elveţiene) şi pe baza noilor probe, pregătim urmării suplimentare împotriva a noi indivizi şi noi organizaţii”, a spus Loretta Lynch. În februarie 2016, Michel Platini (60 de ani) va deveni, probabil, preşedintele FIFA. „Platini, numărul 1 din fotbalul mondial, astăzi nu mai este o surpriză. Dar acum 20-25 de ani, cine s-ar fi aşteptat?”, a spus Charles Bietry, fost patron la Canal +, la care Platini a fost consultant, după încheierea carierei fotbalistice. Şi-a pus ghetele în cui la 17 mai 1987, la 32 de ani, în urma partidei Juventus-Brescia. Debutase la 2 mai 1973, sub culorile lui Nancy. 14 ani de carieră, 630 de meciuri, 350 de goluri. Elevul mediocru şi complexat psihic a devenit preşedintele UEFA în 2007. În 1987, punând capăt carierei fotbalistice, triplul „balon de aur” se căuta completamente, povestea Alain Ferry, fost producător TV, care a urmărit ruta fostului căpitan al „albaştrilor”. Nu era făcut pentru business. Afacerile sale sufereau. În 1988, FFF i-a oferit funcţia de selecţioner, succedând lui Henry Michel. În pofida unor bune rezultate la EURO 1992 a renunţat, simţind că nu e făcut pentru aşa ceva. A demisionat la 2 iulie 1992, după un eşec. O zi importantă pentru Franţa, care obţinea organizarea Cupei Mondiale 1998. Inspirat din reuşita lui Jean-Claude Kily, la JO de iarnă de la Albertville, graţie apropierii de Francois Mitterand, preşedintele Republicii, este numit copreşedinte al organizării CM, „descoperind gustul puterii”, spunea Gerard Ernault, fost director la L’Equipe şi France Football. În contact cu liderii politici, Michel Platini, multă vreme complexat din cauza absenţei studiilor, se structurează, anturat într-un mediu aseptic. „Platini joacă precum Colombo”, descrie Jean-Philippe Leclaire, autorul unei cărţi despre el. Interesant este faptul că presa franceză nu exultă la ideea că Michel Platini va deveni succesorul lui Sepp Blatter. Rămâne chiar extrem de prudentă, neomiţând să preia toate declaraţiile ostile, cum este cea a lui „El Pibe de Oro”, de Maradona este vorba: „Platini este un mincinos”.
