Ştirile despre ceea ce se întâmplă în regiunea Kursk sunt destul de contradictorii şi amintesc, într-un fel, pentru cei care au prins momentul, de buletinele informative ale Belgradului şi Zagrebului, în timpul războiului din fosta Iugoslavie. Ceea ce nu poate fi pus la îndoială este harta Institutului pentru studiul războiuli. Zelenski a convenit, miercuri seara, la întâlnirea cu Oleksandr Syrsky, să trimită arme suplimentare luptătorilor de pe frontul Doneţk, şi că „soldaţii ucrainieni înaintează bine în regiunea Kursk”. Armata rusă susţine că a dejucat încercările de a pătrunde în adâncime a grupurilor mobile ucrainiene. Ofensiva terestră, declanşată pe 6 august, a provocat deja plecarea a circa 120.000 de locuitori, iar guvernatorul regiunii Kursk, Alexei Smirnov laudă solidaritatea locală şi calmul evacuărilor. Criza din august nu se va încheia în august. La întâlnirile sale de urgenţă, Putin vorbeşte puţin şi analiştii militari susţin că el „se grăbeşte încet” de regulă şi nu-şi schimbă deciziile. Şi nici pe „ai lui”. Deciziile vor fi luate la momentul şi în circumstanţele pe care le va considera cele mai avantajoase din punct de vedere politic. Despre Kiev a spus doar că „am făcut ceea ce era de făcut pentru a ne îmbunătăţi poziţiile de negociere şi pentru a obţine un schimb reciproc acceptabil(…) dar despre ce negocieri mai putem discuta”. Natura conflictului ucrainian s-a schimbat irevocabil. Potrivit experţilor militari, chiar ucrainieni, deşi cu mare reticenţă, Ucraina şi-a asumat un risc atacând regiunea Kursk, deoarece este puţin probabil ca ruşii să-şi devieze o parte din forţele militare de pe alte teatre de operaţiuni. Ca întotdeauna, ruşii readuc treptat şi metodic situaţia sub control. Armata ucrainiană a făcut cel mai mare avans al unei armate străine, pe teritorul Rusiei, de la sfârşitul celui de al doilea război mondial.
