Adormirea Maicii Domnului

0
469

Între cele mai de seamă sărbători înscrise de Biserică în calendarul sfinţeniei creştine se numără şi praznicul Adormirii Maicii Domnului, pentru întâmpinarea căruia ne-am pregătit duhovniceşte prin post şi rugăciune timp de două săptămâni. Cu prilejul acestui praznic este firesc să ne întrebăm: cine este Maica Domnului şi pentru ce este considerată  ea de Biserică „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită decât serafimii”?Răspunsul este uşor de dat de către oricine: pentru că ea a născut pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu!

Tradiţia spune ca, înainte de sfârşitul ei cu trei zile, Dumnezeu a trimis pe arhanghelul Gavriil să o vestească de trecerea ei din această lume. Prima dată, cu aproape 45 de ani în urmă, o vestise despre Naşterea „Cuvântului Vieţii”, acum o vestea tot el despre „mutarea ei la Viaţă ”, ea fiind „Maica Vieţii”. S-a pregătit astfel duhovniceşte pentru această mutare la cer, pentru reîntâlnirea cu Fiul ei. Sfinţii Apostoli, aflaţi atunci la propovăduire, au fost îndrumaţi de Duhul Sfânt să se reîntoarcă la Ierusalim, ca să conducă pe ultimul drum al vieţii pe aceea care a născut pe Învăţătorul lor iubit. Erau de faţă şi mulţi din membrii primei comunităţi creştine din Ierusalim. Cu prilejul mutării ei la Domnul, mulţi din cei care aveau nevoie de ajutor de sus s-au învrednicit de vindecări minunate, aşa cum se mai vazuseră şi în timpul vieţii lui Iisus. A fost dusă într-o adevărată procesiune spre locul în care Se rugase şi El spre Ghetsimani, cu cântări şi lacrimi de durere. Odată cu oamenii, soborul îngerilor a venit din slava cerului, ca să-i aducă cinstirea cuvenită, ca uneia care a născut în mod supranatural pe Hristos Domnul. Trupul i-a fost înfăşurat în giulgiuri, cum se obişnuia la evrei, şi aşezat în mormânt nou de piatră, în Ghetsimani.

Pe cruce fiind, Mântuitorul a încredinţat pe Sfânta Sa Maică ucenicului Său Ioan, prin cuvintele „Iată mama ta!”. Aşa să o considerăm şi noi, ca pe o mamă duhovnicească a noastră, a tuturor, căreia să-i cerem sprijin şi povaţă în orice clipă a vieţii noastre. Să nu lăsăm nicio zi din viaţa noastră fără să-i adresăm câte o rugăciune „Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc”.

Preot Paroh Aurel Dumitru Guşeţelu