Interesantă finala Ligii Campionilor. Cine s-ar fi aşteptat la prezenţa „bătrânei doamne”, după 12 ani, în această fază a competiţiei? După Borussia Dortmund-Bayern Munchen în 2013 şi Real Madrid -Atletico Madrid în 2014, finala Ligii Campionilor, versiunea 2015, pierde aura de cupă naţională. Remizând (1-1) pe Santiago Bernabeu, Juventus Torino a înlăturat posibilitatea unei a treia confruntări consecutive, într-o finală, între două cluburi din aceeaşi ţară. Aşa că sâmbătă, 6 iunie a.c, la Berlin, Juventus Torino va veni la întâlnirea cu spaniolii de la FC Barcelona. Prezenţa campioanei Italiei în finală, îndelung aşteptată, după cea pierdută în faţa lui AC Milan în 2003, poate apărea ca o surpriză, „bătrâna doamnă”, dejucând pronosticurile. Va disputa cea de-a opta finală din istoria clubului. Barca, campioana Europei în 1992, 2006, 2009, 2011, dispută cea de-a noua finală. Interesant este că în anii 2000, finaliste au fost în mod regulat echipe din aceleaşi ţări şi cam aceleaşi cluburi. De-a lungul celor 14 ediţii, singurele echipe (Porto şi Monaco în 2004) au acces în grupul galonatelor echipe din Spania, Anglia, Germania şi Italia. Dacă în 2000 Real Madrid întâlnea pe Valencia, iar în 2003 AC Milan întâlnea pe Juventus Torino, cinci ani mai târziu a venit rândul echipelor engleze Chelsea şi Manchester United de a-şi disputa trofeul suprem. Cupele Europei inter-cluburi au devenit încet-încet cercuri selecte, în fazele finale accedând decât mari campioane. Anii în care Steaua Roşie Blegrad (1991), PSV Eindhoven (1988), Steaua Bucureşti (1986), Celtic (1967) puteau cuceri trofeul C1 sunt o amintire. După 1992, doar OL Marseille (1993), Ajax Amsterdam (1995) şi FC Porto (2004) au perturbat hegemonia hispano-italo-germano-engleză. Finala din 2004, dintre Porto şi Monaco, câştigată de lusitani (3-0), a fost ultima care a opus două cluburi din naţiuni fotbalistice în afara hegemoniei menţionate. Ecartul economic între marile favorite a crescut mereu favorizând o concentrare descumpănitoare. Reforma promisă de Michel Platini, preşedintele UEFA, începând din 2009-2010, a permis şi mici surprize ca de pildă prezenţa ciprioţilor de la Hapoel Nicosia în sferturile de finală, anul trecut. A fost o excepţie. Fenomenul de oligopol nu este recent. Cinci cluburi titrate (Real Madrid, AC Milan, Bayern Munchen, Liverpool şi FC Barcelona ) au acaparat 52,5% din trofee, după naşterea C1 în 1956. Aceşti mastodonţi ai fotbalului european şi-au impus dominaţia de mai mulţi ani. Eliminarea lui Real Madrid, miercuri seara, de Juventus Torino nu poate fi deplânsă, cel puţin pentru ineditul finalei. Un „El Clasico”, la Berlin, ispitea mai puţin decât confruntarea Barca-Juve.
