Etnia romă, în peregrinările sale, a asimilat şi a dus cu sine elemente culturale: ale locurilor de unde veneau şatrele nomade şi ale locurilor unde poposeau. De sute de ani, după ce pe teritoriul României nomadismul ţiganilor s-a manifestat doar în interiorul fruntariilor carpato-danubiano-pontice, etnia roma a îmbrăţişat din plin tradiţia şi cultura ortodoxiei, din perspectiva manifestării cultului religios. Se ştie din analele istorice că secole la rând ţiganii au fost robi pe moşiile boierilor, dar şi pe lângă mânăstiri.
De-a lungul zbuciumatelor secole ale istoriei, etnia romă, de foarte multe ori, a avut în Dumnezeu şi Iisus Hristos unica speranţă de a duce o viaţă mai bună. Rugi fierbinţi s-au înălţat către cer în momente de restrişte, ale grelei perioade de robie, dar şi în vremea cruntelor deportări, ori alte opresiuni ale vremurilor.
În România de astăzi, preponderent în judeţul Dolj şi în municipiul Craiova, populaţia de etnie romă este adepta cultului creştin-ortodox. Unele tradiţii ancestrale s-au îmbinat într-o oarecare măsura cu prevederile dogmatice.
Cu ocazia celebrării Sfintelor Sărbători Pascale, romii îşi procură o brazdă de pământ cu iarbă verde. Simbolistica brazdei înverzite este libertatea. În Săptămâna Patimilor se merge la Biserica, asemenea celorlalţi credincioşi, la slujbele Deniilor, dar şi pentru spovedanie şi împărtăşire. Sunt oprite relaţiile intime chiar şi între soţi.
În Noaptea de Înviere, când se ciocnesc primele ouă roşii, romii stau cu piciorul pe brazdă cu iarba verde, procurată din timp – de la pădure sau de la câmpie. Acest ritual semnifică nu numai libertatea – prin iarba înverzită, care renaşte în primăvară, ci şi nomadismul de odinioară, prin pământul din brazdă. În acest fel, romii aduc un omagiu strămoşilor care străbătând continentele s-au stabilit într-un anume loc, tocmai pentru a făuri un viitor statornic generaţiilor viitoare.
În ziua de Paşte, tradiţia romă prevede reunirea întregii familii la masă. Meniul este cel al tuturor celor care se bucură de Înviere: ouă roşii, cozonac, friptură de miel, drob. A doua zi au loc vizite între rudele cele mai apropiate, de asemenea, ospăţul tradiţional fiind în prim plan.
În perioada pascală, etnia romă face prin înţelepţii neamurilor apeluri la buna înţelegere şi convieţuire paşnică, la toleranţă şi la împăcarea cu cei care au pricinuit necazuri peste an.
Etnia romă nici nu se distinge în vreun fel, nici nu trăieşte sărbătorile pascale în anonimat. Elementele de tradiţie etnică se manifestă însă discret, în casă, în interiorul familiei. În rest, etnicii romi au aceleaşi trăiri şi participă la toate rânduielile, la fel cu toţi credincioşii.
